Rezumatul tezei de doctorat

 

2.  

CAPITOLUL II - DOVADA STĂRII CIVILE

 

 

2.1. 

ASPECTE GENERALE PRIVIND DOVADA STĂRII 

CIVILE 

Dovada stării civile este reglementată de art. 99 și art. 103 C. civ., precum și de art. 12-

13 din Legea nr. 119/1996. În schimb, diverse aspecte particulare sunt prevăzute atât Codul 

civil, cât și Legea nr. 119/1996. 

Analiza comparativă a dispozițiilor Codului civil, consacrate actelor de stare civilă, cu unele 

prevederi  ale  Legii  nr.  119/1996  ridică  problema  utilităţii  primelor  şi  respectării  principiilor 

concursului dintre normele generale şi cele speciale.  

 

2.2. 

DOVADA STĂRII CIVILE CU ACTELE ȘI 

CERTIFICATELE DE STARE CIVILĂ

 

Art. 99 alin. (1) C. civ. dispune categoric că „starea civilă se dovedește prin actele de 

naștere, căsătorie și deces, întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin 

certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora”. 

Acest text se referă  la  înscrisurile de stare civilă,  înscrisuri în care  sunt  consemnate 

faptul nașterii, actul juridic al căsătoriei, respectiv faptul decesului persoanei fizice. 

Principiul în materie de dovadă a stării civile este consecința semnificației pe care legea 

o stabilește pentru aceasta. Practic, urmare stării ei  civile, persoana este  individualizată prin 

calitățile strict personale ce rezultă din actele juridice și faptele juridice de stare civilă. Actele 

juridice  și  faptele  juridice  de  stare  civilă  (ca  negotium),  evocate  de  art.  98  C.  civ.,  sunt 

consemnate în înscrisurile de stare civilă (instrumentum probationem). 

Privite ca instrumentum probationem, actele (înscrisurile) de stare civilă consemnează 

atât actele juridice de stare civilă analizate ca negotium, cât și faptele juridice de stare civilă.  

Chiar dacă actele și certificatele de stare civilă sunt enumerate cumulativ de art. 99 alin. 

(1) C. civ., acestea se află într-un raport de accesorialitate. 

Actele (înscrisurile) și certificatele de stare civilă, fiind înscrisuri autentice, sunt supuse 

dispozițiilor 99 alin. (2) C. civ. și art. 269-271 C. pr. civ. 

---

 

Ca înscrisuri autentice speciale, potrivit art. 99 alin. (2) C. civ., „actele de stare civilă 

fac  dovada  până  la  înscrierea  în  fals,  pentru  ceea  ce  reprezintă  constatările  personale  ale 

ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni”. 

În legătură cu forța probatorie a certificatelor de stare civilă, aceasta este identică cu 

cea a actelor (înscrisurilor) de stare civilă. 

Natura  autentică  a  certificatelor  de  stare  civilă  rezultă  cu  ușurință  din  coroborarea 

prevederilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 119/1996 cu ale art. 269 alin. (1) teza I C. pr. civ.  

 

2.3. 

ROLUL POSESIEI DE STAT ÎN DOVEDIREA STĂRII 

CIVILE 

Posesia de stat sau folosinţa stării civile este starea de fapt a copilului corespunzătoare 

legăturilor sale de filiaţie şi rudenie. În prezent, regimul juridic general al posesiei de stat este 

reglementat de art. 410-413 C. civ. 

În legătură cu rolul juridic al posesiei de  stat, potrivit poziţiei unanime și constante a 

doctrinei din domeniu,  acesta este exclusiv probatoriu şi poate  fi  analizat sub două aspecte, 

deduse din dispoziţiile art. 411 alin. (1) şi (2), respectiv art. 421 alin. (2) C. civ. 

 

2.4. 

DOVADA STĂRII CIVILE CU HOTĂRÂRI 

JUDECĂTOREȘTI DATE ÎN MATERIE DE STARE 

CIVILĂ

 

Art. 434 C. pr. civ. prevede categoric și fără distincție că ,,hotărârea judecătorească are 

forța probantă a unui înscris autentic”. Drept urmare, și hotărârile judecătorești date în materie 

de stare civilă au aceeași forța probatorie cu cea prevăzută de lege pentru actele (înscrisurilor) 

și certificatele de stare civilă. 

Prevederile  art.  99  alin.  (3)  C.  civ.  constituie  o  aplicație  in  conreto  a  dispozițiilor 

prevederilor art. 435 alin. (2) C. pr. civ. În  temeiul acestora [art. 435 alin. (2) C. pr. civ.], în 

general, hotărârea „este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, 

în condiţiile legii, dovada contrară”. În cazul hotărârilor judecătorești date în materie de starea 

civilă,  potrivit  art.  99  alin.  (3)  C.  civ.,  proba  contrarie  se  poate  face  numai  „printr-o  nouă 

hotărâre”. Practic, dispozițiile art. 99 alin. (3) C. civ. particularizează condițiile legii, evocate 

de art. 435 alin. (2) C. pr. civ. 

---

 

2.5. 

DOVADA UNOR ELEMENTE ALE STĂ

RII CIVILE 

 

2.5.1.  

Dovada căsătoriei

 

2.5.2.  

Dovada filiației

 

2.5.3. 

Dovada concepțiunii cu „mijloace de probă științifice”

 

 

2.6. 

DOVADA STĂRII CIVILE CU ALTE MIJLOACE DE 

PROBĂ

 

 

2.6.1. 

Dovada stării civile în cazurile prevăzute de art. 103 C. civ.

 

Art.  103  C.  civ.,  sub  denumirea  marginală  „alte  mijloace  de  dovadă  a  stării  civile”, 

dispune că „starea civilă se poate dovedi, înaintea instanţei judecătoreşti, prin orice mijloace de 

probă, dacă: „nu au existat registre de stare civilă” [lit. a)]; „registrele de stare civilă s-au pierdut 

ori au fost distruse, în tot sau în parte” [lit. b)]; „nu este posibilă procurarea din străinătate a 

certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă” [lit. c)]; „întocmirea 

actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată” [lit. d)]. 

Cu diferențe minore de exprimare, anterior, aceste situații au fost prevăzute de art. 16 

din Legea nr. 119/1996 și art. 24 din Decretul nr. 31/1954. 

 

2.6.2. 

 

Dovada filiației față de mamă cu orice mijloace de probă

 

 

 

---