1.1.2.5. Personalitatea
Caracterul strict personal (intuitu personae) constă în faptul că, de principiu, starea
civilă nu este susceptibilă de exercitare pe cale de reprezentare.
Această particularitate a stării civile rezultă și din faptul că aceasta este, în realitate, un
drept nepatrimonial care, de regulă, poate fi exercitat numai de către titularul acestuia.
1.1.2.6. Imprescriptibilitatea
În doctrină majoritatea autorilor consideră că starea civilă este imprescriptibilă atât
extinctiv, cât și achizitiv. Această teză are fundament juridic, întrucât prescripția, indiferent că
este extinctivă sau achizitivă, privește, de principiu, numai drepturile patrimoniale, iar starea
civilă este, după cum s-a precizat anterior, un drept nepatrimonial.
1.1.2.7. Universalitatea
Universalitatea constă în aceea că toate persoanele fizice, indiferent de vârstă și
capacitatea de exercițiu sau de situația fizică, psihică, materială, profesională ori socială în care
se află, au dreptul la stare civilă. Această împrejurare rezultă cu destulă ușurință din faptul că
art. 59 C. civ., referindu-se la atributele de identificare, precizează că are dreptul la acestea orice
persoană. În același sens poate fi interpretat și art. 98 C. civ., care se referă fără distincție la
persoană.
1.1.2.8.
Naționalitatea
În virtutea acestui caracter, cetățeanul român are, de regulă, aceeași stare civilă,
indiferent că se află pe teritoriul României ori al altui stat.
1.1.3.
Izvoarele stării civile
1.1.3.1.
Precizări prealabile
Izvoarele sau sursele stării civile sunt actele și faptele juridice de stare civilă care
determină, modifică ori sting elemente de stare civilă. Concluzia se întemeiază pe dispozițiile
art. 98 C. civ. analizate anterior, care se referă la „actele și faptele de stare civilă”.
1.1.3.2. Legea
Legea este cea care determină sfera stării civile a persoanei. Cu toate acestea, incidența
legii este precedată de încheierea unor acte juridice ori de săvârșirea unor fapte juridice de stare
civilă. Deci, situația premisă reglementată de lege este condiționată fie de încheierea unor acte,
fie de săvârșirea unor fapte juridice.
1.1.3.3.
Actele juridice de stare civilă
„Actele juridice de stare civilă” (cele privite ca negotium), în calitatea lor de izvoare ale
stării civile, trebuie analizate ca manifestări sau acorduri de voință, realizate în scopul de a
produce anumite consecințe juridice.
Potrivit actualului Cod civil, pot fi analizate în acest sens: căsătoria (art. 271 și urm.),
divorțul prin acordul soților (art. 374 și urm.), recunoașterea de filiație (art. 415 și urm.) și
adopția (451 și urm.).
Trebuie considerate acte de stare civilă și hotărârile judecătorești pronunțate în
soluționarea acțiunilor de stare civilă.
1.1.3.4.
Faptele juridice de stare civilă
Nașterea și moartea persoanei fizice sunt considerate fapte juridice de stare civilă. Unii
autori adaugă și sexul persoanei. În opinia mea, sexul nu este un fapt juridic, ci o stare de fapt
de natură anatomică a persoanei fizice. Nici nașterea sau moartea persoanei fizice nu sunt fapte
juridice propriu-zise.
1.1.4.
Conținutul stării civile
În lipsa unui text legal care să-i concretizeze conținutul, în doctrină, unii autori au
exprimat ideea că acesta diferă după cum starea civilă este privită ca un drept fundamental al
persoanei fizice sau ca o sumă de calități personale.
În sensul de drept fundamental al persoanei fizice de a fi individualizată în familia din
care face parte și societatea de care aparține, în doctrină, autorii sunt unanimi în privința
conținutul stării civile. Sub acest aspect, există unanimitate în sensul că starea civilă a persoanei
fizice implică următoarele posibilități pentru aceasta: de a fi individualizată prin starea ei civilă;
de a pretinde celorlalte persoanei, inclusiv autorităților statului, să fie individualizată prin starea
ei civilă; de a face apel, în caz de nevoie, la concursul forței coercitive a statului pentru ocrotirea
acestor prerogative.
În schimb, în legătură cu calitățile personale care pot fi incluse în conținutul stării civile,
în doctrină, există o adevărată diversitate de opinii și chiar controverse.
În prezent, disputele doctrinare pe tema „conținutului stării civile” sunt lăsate fără obiect
de art. 98 C. civ., dispozițiile căruia au fost analizate anterior.
1.1.5.
Privire de ansamblu asupra acțiunilor de stare civilă
1.1.5.1.
Precizări prealabile
Acțiunile de stare civilă, cunoscute sub denumirea acțiuni de stat, sunt o varietate a
acțiunilor civile.
Acțiunile de stare civilă sunt, în principiu, indisponibile, imprescriptibile și intuitu
personae. Aceste particularități sunt împrumutate chiar de la starea civilă, ca mijloc legal pentru
individualizarea individului uman în familie și societate, în calitatea lui de subiect de drept
(persoană fizică).
1.1.5.2.
Clasificarea acțiunilor de stare civilă
A. Precizări prealabile
De regulă, în literatura de specialitate, majoritatea autorilor grupează acțiunile de stare
civilă după criteriul obiectului sau finalitatea lor procesuală și a persoanelor îndreptățite să le
promoveze.
B. Clasificarea acțiunilor de stare civilă după obiectul sau finalitatea lor procesuală
C. Clasificarea acțiunilor civile în raport cu persoanele care le exercită.
Dostları ilə paylaş: |