Rezumatul tezei de doctorat

 

1.1.5.3. 

Efectele hotărârilor judecătorești pronunțate în materia 

acțiunilor de stare civilă

 

Fiindcă  hotărârile  judecătorești  pronunțate  în  materie  de  stare  civilă  vor  fi  analizate 

detaliat în cadrul problematicii dovedirii stării civile, pentru evitarea repetărilor, în acest cadru, 

subliniez doar faptul că, în temeiul art. 100 C. civ., „starea civilă poate fi modificată în baza 

unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă… ” [alin. (3)] și 

că asemenea hotărâri sunt opozabile erga omnes [alin. (4)]. 

 

1.2. AC

TELE DE STARE CIVILĂ PRIVITE CA 

INSTRUMENTUM PROBATIONEM 

 

1.2.1.  

Semnificația expresiei „acte de stare civilă”

 

După  cum  am  prezentat  deja,  în  doctrină,  majoritatea  autorilor  analizează  sintagma 

„acte de stare civilă” din două puncte de vedere: ca negotium sau manifestări ori acorduri de 

voințe făcute cu intenția de a genera, modifica sau stinge diverse efecte juridice în planul stării 

civile;  ca  instrumentum  probationem  sau  diverse  înscrisuri  cu  ajutorul  cărora  sunt  dovedite 

actele juridice sau faptele juridice de stare civilă privite ca negotium. 

Includ în categoria actelor juridice de stare civilă căsătoria, divorțul prin acordul soților 

și  adopția.  Pot  fi  considerate  acte  juridice  de  stare  civilă  și  alte  acte  juridice,  precum 

recunoașterea de filiație și desfacerea adopției. 

De principiu, sunt considerate asemenea acte juridice cele care generează, modifică sau 

sting diverse efecte de stare civilă, fără să aibă relevanță juridică natura înscrisului în care sunt 

încorporate. 

În opinia mea, pot fi incluse în categoria înscrisurilor de stare civilă unele înscrisuri care, 

chiar dacă sunt întocmite de  o autoritate  administrativă,  jurisdicțională  ori  notarială, produc 

consecințe de stare civilă. Evoc, în acest cadru, cu titlu de exemplificare, „certificatul de divorț”. 

De asemenea, au această calitate și hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele ce au ca obiect 

soluționarea unor acțiuni de stare civilă. 

În  calitatea  lor  de  instrumentum  probationem  actele  de  stare  civilă  sunt  întocmite  în 

registre  de  stare  civilă.  În  acest  sens,  unii  autori  s-au  exprimat  că  înscrisul  de  stare  civilă 

(instrumentum probationem) nu este altceva decât „fila din registrul de stare civilă completată 

de ofițerul de stare civilă”. 

---

 

Pentru  a  reflecta  cu  mai  multă  fidelitate  menirea  lor  juridică,  se  impune  ca,  de  lege 

ferenda, prima categorie să fie denumită „acte juridice de stare civilă” și a doua „înscrisuri de 

stare civilă”. 

 

1.2.2.  

Definiția actelor de stare civilă

 

Personal,  am  definit  înscrisurile  stare  civilă  (instrumentum  probationem)  acele 

„înscrisuri autentice întocmite, în condițiile prevăzute de lege, de ofițerii de stare civilă sau de 

persoane delegate de aceștia, în registrele de stare civilă, în scopul dovedirii actelor juridice 

și faptelor juridice de stare civilă ale persoanelor fizice”. 

 

1.2.3. 

 

Natura juridică a actelor de stare civilă

 

În doctrină, cvasitotalitatea autorilor susțin că înscrisurile de stare civilă (instrumentum 

probationem),  având  o  natură  juridică  complexă,  trebuie  analizate  din  două  perspective  -  a 

dreptului civil și a dreptului administrativ. 

Actele de stare civilă (analizate ca instrumentum probationem) sunt, așa cum le califică 

în mod expres art. 1 teza I din Legea nr. 119/1996 și art. 99 alin. (2) C. civ., înscrisuri autentice. 

Din  moment  ce  acestea  sunt  doar  înscrisuri,  nu  au  vocația  de  a  genera,  modifica  sau  stinge 

raporturi juridice. De regulă, raporturile juridice își au izvorul în actele juridice (analizate ca 

negotium), indiferent că sunt civile, administrative sau jurisdicționale. Înscrisurile au doar rolul 

de a dovedi existența unor acte juridice sau fapte juridice de stare civilă (analizate ca negotium). 

Menirea  eminamente  probatorie  a  înscrisurilor  de  stare  civilă  (instrumentum 

probationem) nu poate fi contestată, din moment ce este prevăzută explicit de art. 1 teza I din 

Legea nr. 119/1996 și art. 99 alin. (2) C. civ. 

 

1.2.4. 

Certificatele de stare civilă

 

În doctrină s-a apreciat că înscrisurile de stare civilă (instrumentum probationem), pot 

fi analizate  într-un înțeles  larg (lato sensu) și unul restrâns (stricto sensu). În sens  larg (lato 

sensu),  acestea  sunt  actul  de  naștere,  de  căsătorie  și  deces,  precum  și  certificatele 

corespunzătoare  acestora  (actelor).  În  schimb,  în  sens  restrâns  (stricto  sensu),  acestea 

desemnează numai înscrisurile de stare civilă propriu-zise (naștere, căsătorie și deces). 

În literatura de specialitate au fost evidențiate deosebiri importante între înscrisurile de 

stare civilă și certificatele eliberate în baza acestora 

---

 

Puterea doveditoare a certificatului de stare civilă este evocată în contextul dispozițiilor 

art. 99 C. civ. și art. 12 din Legea nr. 119/1996. 

 

 

---