Literatura şi evul mediu latin

EXCURSUL IV
babă trăncănitoare, bătrân nebun, sofist vorbă-lungâ (Ieronim) >72
nepricepuţi şi pricepuţi scriem laolaltă poeme (Moraţiu) >73
David este Simonide al nostru, Pindar şi Alceu, chiar şi Flaccus, Catul şi Serenus. (Ieronim)

Puterea metrilor nu e necunoscută cărţilor sacre; / Psaltirea a fost scrisă în metri lirici. / Cântecele lui leremia şi preceptele lui Iov / Erau cântate în ritm hexametric în limba originală. (Arator) >74

în orice ocazie, el (Ieronim) recurge cu cea mai plăcută varietate la scrierile autorilor păgâni. (Cassiodor) >76
literatură lumească (idem)
Ştiinţa de a vorbi frumos, culeasă din operele poeţilor şi prozatorilor celebri; câştigul dobândit este de a scrie fără greşeală proză şi versuri (idem, Inst., II, cap. 1)
306
Alcuin stăruie cu o forţă deosebită asupra necesităţii artelor liberale şi sfinţeşte aceste arte, arătând raporturile lor cu creaţia divină: „Filozofii n-au creat, ci doar au descoperit aceste arte; Dumnezeu le-a creat în lucrurile fireşti (in naturis), iar oamenii cei mai înţelepţi le-au găsit acolo". (Bréhier)
autori lumeşti, înţelepciunea lumii, literatura lumească (Cassiodor)
nu a avut loc această operă a păcii din cauza vremurilor nesigure (idem)
aceste cărţi pentru iniţierea voastră (idem) >77
spusele celor vechi - expunerile părinţilor, care pot fi adeverite (idem)
iniţiatorii în scriptura divină; interpreţii cărţilor, maeştrii drept-credincioşi (/dem)
moduri ale înţelegerii (idem)
să îi citim cu râvnă pe învăţătorii drept-credincioşi, care prin soluţiile oferite rezolvă problemele cele mai obscure, (idem, 1125 A)
astfel s-a făcut, încât cărţile diferiţilor autori drept-credincioşi se citesc cu multă uşurinţă... (dem)
Când vei adăuga la acestea unitatea Sfintei Treimi, vei dobândi o potrivire desăvârşită şi falnică a întregii cărţi (Augustin) >78
urmează autorii multor scrieri venerabile (Cassiodor)
arta de a discuta competent în problemele de drept civil (idem)
307
învăţat nou (idem)
arta a artelor şi ştiinţă a ştiinţelor (idem)
O, mare fericire a credincioşilor, cărora le este făgăduit să-1 vadă pe Dumnezeu aşa cum este; cei mai devotaţi credincioşi ai săi sunt cuprinşi de speranţa beatitudinii! La ce, mă întreb, va folosi simţul vederii, dacă prin credinţă ne este dat un lucru atât de mare. Este însă un dar de nepreţuit de a-1 vedea pe creator, de la care trăiesc toate vieţuitoarele, de la care capătă înţelepciune toate câte există, de la care sunt conduse toate câte au fost create, de la care izvorăsc toate cele câte se îndreaptă spre mai bine, de la care provin toate câte năzuiesc către mântuire, de la care se nasc virtuţi prin care însăşi lumea este înlănţuită. Dar, deşi susţine totul, deşi stăpânul blând conduce totul într-un chip negrăit, totuşi acela este de departe cel mai plăcut har, când va accepta preaînţeleptul mântuitor să se arate privirii noastre (idem) >79
căreia ai noştri îi zic [ştiinţa) teoretică (Isidor) >82
poesis înseamnă pe greceşte o operă în mai multe cărţi; poema, într-una singură (idem)
fiindcă prin firea lucrurilor focul nu este drept (Isidor)
Pentru a extrage logica din Cântarea Căităilor era nevoie într-adevăr de o imaginaţie cutezătoare. (Valéry Larbaud)
povestire a faptelor petrecute (idem) >85
deoarece toate lucrurile demne de amintire sunt transmise prin scris (idem)
Gramatica poate fi privită ca o ştiinţă completă, după cum se vede chiar din numele ei că se ocupă cu arta
308
scrisului, de unde se spune pe latineşte litteratura; rezultă că aparţin de ea, în mod necesar, toate lucrurile demne de amintire transmise prin scris. Şi astfel... istoria are legătura cu această ştiinţă. (Augustin)
metodă eficace pentru demonstraţie (Isidor) >84
argumentam este un caz juridic plăsmuit, care totuşi ar fi putut avea loc (Cicero, apud Isidor)
orice subiect destinat scrisului (Quintilian) ştiinţa descoperirii argumentelor (Isidor)

este un lucru minunat de a putea aduna într-o singură carte liber concepută toate câte repreziciunea şi imaginaţia minţii omeneşti le-a putut găsi în căutarea adevărului pe diferite căi. Căci oriunde iscodeşte inteligenţa şi orice gânduri o preocupă, este necesar să ajungă la unele dintre acestea care au fost prezise mai înainte, (idem)

în cuvinte mai strălucite şi ritmuri mai vesele (idem) >85
genul având o anumită calitate (pe greceşte noiô-crjç) se numeşte poema, şi creatorii poemelor se numesc poeţi (idem)
amplu sau sublim; simplu sau subtil; reţinut sau temperat (idem)
străluciţi în plăsmuirea subiectelor pieselor conform asemănării cu adevărul (idem)
Datoria poeţilor este de a transpune cele întâmplate cu adevărat în altă sferă, cu ajutorul figurilor de stil şi în mod împodobit. De aceea, Lucan nu e trecut în rândul poeţilor, deoarece se vede că a scris istorie, şi nu poeme. (idem) >86
309
În acest loc se întâlneşte în treacăt cu istoria, de care, din pricina legii artei poetice, nu se poate folosi pe faţă... fapt este însă, cum am şi spus-o, că arta poetică îi interzice de a se folosi de istorie. De aceea, Lucan nu trebuie socotit printre poeţi, deoarece se vede că a scris istorie, şi nu poeme. (Servius)
Paragraful... pare că trebuie atribuit lui Isidor însuşi, ca unui autor creştin. (Kayser)
construcţie conformă sensului

Lucan... trebuie imitat mai mult de oratori decât de poeţi (Quintilian)

Este un procedeu poetic. Ori 1-a răpit însă cu ajutorul unei legiuni, al cărei însemn era un vultur, ori corabia în care a fost pus avea drept geniu protector un vultur; la fel şi cu taurul, când a răpit-o pe Europa (Lactanţiu) >87
Aşadar, poeţii nu descriau înseşi faptele petrecute, căci făcând astfel ar fi fost deşerţi, ci adăugau Ia ele oarecare podoabă. Ei nu povesteau acelea pentru a se pune de-a curmezişul faptelor, ci din dorinţa de a le împodobi. Aci se înşală oamenii... Ei nu cunosc măsura licenţei poetice şi până unde poate merge plăsmuirea; datoria poeţilor este de a transpune cele întâmplate cu adevărat în altă sferă, cu ajutorul figurilor de stil şi în mod împodobit, (idem)

fabula este ceea ce nu conţine nici fapte reale şi nici asemănătoare adevărului, cum sunt cele povestite în tragedii. Historia este un fapt petrecut, depărtat însă de amintirea epocii noastre. Argumentum este un caz ju­ridic plăsmuit, care totuşi ar fi putut avea loc. (Rhetorica ad Herennium)

310
a plăsmui însă toate cele povestite este un lucru lipsit de noimă şi care se potriveşte mai degrabă mincinosului decât poetului (Lactanţiu)
Iese în larg libertatea fecundă a poeţilor, / Cuvintele lor nu sunt îngrădite de fidelitatea faţă de istorie. (Ovidiu) >88
Faptele săvârşite nu trebuie să fie cuprinse în versuri -fiindcă mult mai bine le povestesc istoricii -, ci inspiraţia neîngrădită trebuie să se desfăşoare prin digresiuni, intervenţii ale zeilor, invenţia fabuloasă a subiectelor, astfel încât să pară mai curând profeţia unui oracol în delir decât o povestire fidelă, întemeiată pe mărturii. (Petronius)
evitând în poeme asemănarea cu istoricii (Macrobius)
Această carte e un dascăl pentru cei înţelepţi, / Dar nu pentru neghiobi cărora nu le place să înveţe; / E un giuvaer pe care merită sâ-1 citeşti; / în ea sunt mărgăritare cu adevărat preţioase, (anonim englez) >88
puţul adânc,/ Marea fântână a învăţăturii (Fabliaux, éd. Barbazan-Méon)
Sunt aici multe lucruri sfinte, sunt multe lumeşti;/ Din aceste cântece, dacâ-ţi plac unele, ia şi citeşte./ Vei întâlni pajişti pline de spini şi de mulţime de flori;/ Dacă nu vrei să culegi spinii, culege trandafirii. (Isidor) >90
încetează aşadar să te robeşti poeţilor păgâni:/ Când ai la îndemâna atâtea opere bune, ce-ţi va mai spune Callirhoe? (idem) >91
Aşadar îi este interzis creştinului să citească ficţiunile poeţilor, fiindcă prin desfătările unor povestiri găunoase stârnesc mintea la plăcerile trupeşti, (idem)
311
acestora le dau dimineaţa edictul, după prânz pe Callirhoe (Persius)
Sunt mai folositoare operele gramaticilor decât cele ale ereticilor. Căci ereticii îmbie oamenii cu suc ucigător, în timp ce învăţătura gramaticilor poate fi chiar spre binele vieţii, dacă va fi folosită în ce are mai bun.(Isidor) >92
mai bine să ne dojenească gramaticii decât să nu ne înţeleagă popoarele (Augustin)

martor uneori naiv, superficial, nu prea măsurat (Roger)

Dacă... te străduieşti să cunoşti ceva din scrierile lumeşti, s-o faci pentru că, în Sfânta Scriptura tot sau aproape tot textul legii divine fiind întemeiat numai pe arta gramaticii, vei pătrunde cu atât mai uşor tâlcurile cele mai adânci şi sfinte ale vorbirii divine, cu cât vei fi învăţat mai bine diferitele reguli după care e alcătuit sistemul acesteia. (Aldhelm) >93
Am spus acestea pentru ca nu cumva să se creadă că am înşiruit, într-un chip nou şi neobişnuit, lucruri enigmatice, spuse mai înainte, fără să cunoaştem exemplele predecesorilor, (idem) >94
Fiind aşadar întocmită cartea... condeiul cere o încheiere, şi şirul celor spuse trebuie să ajungă la sfârşit, deoarece, după cum spune strălucitul predicator, „vreme este să taci şi vreme să grăieşti". (idem)
un Virgiliu schimbat în bine. gloria legii divine >96 >97
căci Cristos, mielul nostru de Paşte, a fost înjunghiat (l Cor., 5, 7) >98
312
neputând să se sprijine pe trecerea de care se bucura vechea ştiinţă (Sedulius)
incertitudinile pline de groază ale rătăcirii (idem) >99
faptele din timpurile străvechi, alcătuite fără arta îngrijită a naraţiunii (idem) >102

care, cu prilejul propriilor lor polemici, au explicat unele sentinţe ale autorităţii divine (Notker) >104

Proza lui foloseşte fără ruşine plagiatul, dar în general alege bine pasajele care îi servesc drept extrase, (de Qhellinck)
ca după o iarnă foarte grea au început să apară pe pământul nostru flori de primăvară, care mai înainte erau închise parcă într-o cutie sau scoarţă de copac (Notker) > l 05
Iată o carte nouă de tot, făcută pentru întreaga lume. (Aimeric) > l 06
versificator prieten al versificatorilor (idem)
la păgâni sunt de asemenea cărţi demne de crezare (idem) > 108

1-a cunoscut pe autorii mari şi pe cei mărunţi /.../ 1-a citit pe filozofi, cu sufletul a cuprins scrierile sfinte... / Dacă 1-ar fi cunoscut odinioară, Ovidiu 1-ar fi cinstit;/ în proză [1-a urmat) pe Sidonius, în versuri, pe Virgiliu.../S-a distins ca etician, logician şi fizician, (apud Wattenbach)

Unii i-au apreciat şi pe autorii minori, pentru că sunt mai uşor de înţeles... Eu însă ii apreciez acum, ca şi întotdea­una, pe autorii cei mai buni, dar aş vrea sâ-I propun dintre aceştia pe cel cu stilul narativ cel mai pur, pe Liviu, care este mai uşor pentru copii decât Salustiu, deşi acesta din
313
urmă este un istoric de mai mare valoare, dar pentru înţelegerea căruia este necesar un nivel superior. (Quintilian) >109
(genuri de autori:) istoriografi, poeţi profani, poeţi divinatori, comentatori, interpreţi, predicatori (Konrad din Hirsau) >110
minori, (adică) potriviţi pentru cunoştinţele celor mici (idem)
Să ne referim acum la scriitorii romani Arator, Prudentius, Cicero, Salustiu, Boethius, Lucan, Virgiliu şi Horaţiu. (idem)
Aceeaşi ordine trebuie urmată şi în ce-i priveşte pe scriitorii romani (Quintilian)
...şi când veţi ieşi, nu veţi ieşi cu mâinile goale, ci fiecare femeie va cere de la vecina sa... vase de argint, lucruri de aur şi haine, şi veţi împodobi cu ele pe fiii voştri şi pe fetele voastre, şi veţi prăda pe egipteni. (Exodul, 3, 21-22) >111
au cerut de la egipteni vase de argint şi vase de aur şi haine (ibidem, 12, 35)
Cei mai mulţi poeţi i-au urmat în operele lor pe înaintaşi, de pildă Terenţiu pe Menandru; Horaţiu pe Lucilius; Salustiu pe Liviu; Statius, Eneida lui Virgiliu; Theodulus, Bucolicele aceluiaşi; tot astfel şi dintre scriitorii bisericii, mulţi i-au urmat pe înaintaşi. (Konrad din Hirsau)
Oare nu-i urmez pe predecesori? O fac, dar dâ-mi voie şi să inventez, şi să schimb, şi să las deoparte. Nu sunt sclavul lor, ci doar le împărtăşesc vederile. (Seneca)
314
...nici tu să nu dispreţuieşti Eneida divină,/ Ci s-o urmezi de departe şi sâ-i admiri urmele-n veci. (Statius)
EXCURSUL V
în pofida Minervei >114
în ce ne priveşte pe noi înşine, care luăm asupra noastră această trudă, nu ne-am ales o treabă uşoară, ci dimpotrivă, o muncă plină de veghere şi de multă sudoare (Macab. 2, 27)
stilul acela plin de sudoare (Cicero) sudoarea declamârii ambiţioase (Quintilian)
O, pagină a mea, pe care am asudat cu multă trudă (Alain de Lille)
cele pe care le-am băut cu sudoarea mea din izvorul Muzelor (anonim)
Poezia ţi-a venit mai înainte sâ-ţi dea tuleiele şi a crescut odată cu tine; / Copil te-a îndrăgit; tânăr şi bărbat, te va învăţa, / Dacă vei râmîne la ea şi nu o vei părăsi, / Dacă vei beneficia de studiile începute, / Dacă îţi vei pleca spinarea sub loviturile poeziei,/Şi dacă îţi vei frânge mâna sub biciul înţelepciunii, (anonim, NA, 1877) > l l 5
Mă mir foarte mult şi se miră şi ceata răsunătoare / De surori (Muzele) care se pleacă la porunca mea / Că orişicine uzurpă drepturile poeţilor / Cu multă, chiar foarte multă îndrăzneală şi fără ruşine. / Adică orice nepriceput, fără nici o brumă de talent, / Dacă uneşte prin metru două cuvinte, / Imediat uzurpă titlul şi înfăţişareade poet / Şi se crede Ovidiu şi Virgiliu. (anonim, apud Werner)
315
Pentru a mă îmbogăţi nu voi practica înţelepciunea; / E o trudă fără răsplată, nu mă voi procopsi cu această artă. / Subtilul Plato a fost sărac în vremea lui; / Muza lui Virgiliu nu s-a bucurat de daruri; / Soarta 1-a chinuit din greu pe Homer; / Neavând siguranţa răsplăţii, poetul talentat / Pe limanurile noastre e lipsit de orice cinstire /.../ Mobilii necunoscâtori ai poeziei, insensibili şi avari, / Mu seamănă deloc cu tine, părinte Octavian. (Serlo din Bayeux) >117
Ce aduc „artele", dacă nu durere / şi trudă? Sau ce răsplată aduc genul şi specia? / Odinioară, mulţi, şi nu e de mirare, / Făceau să răsune „Armele şi bărbatul"1 / Şi „Linia de bătaie frăţească"2 / în vechime, răsplata era / Să studiezi şi să ai / Prieteni care să declame; / Astăzi valorează mai mult / Să îngropi banii în ladă decât să cunoşti / „Războaiele prin Emathios"5 (Gauthier de Chatillon)
cer hrană mugind (idem) >118
să mă chinui pentru cele trupeşti (idem)
îmi place când studiul, când bogăţia; averea se luptă / Cu învăţătura, dorinţa de bani cu studiul. /.../ Deşi fără să vreau mă îmboldeşte versul, el iese / Şi zboară afară m locuri oprite, cu toate că i-o interzic./ Versurie plac, dispreţuiesc răsplata, de vreme ce prefer să fiu sărac / De pe urma dojenilor mele, decât să beneficiez de gratuitatea versificării. / Mu urmăresc banii, ci faima; mai bine e să scriu, / Decât să profit de bogăţia trecătoare. / M-am născut spre a fi sclavul versurilor... (Matthieu de Vendôme)
Unul se chinuie cu arta de a-i linguşi pe cei puternici, / Altul se străduieşte să le fie plăcut prin scrierile sale. / Unul caută gloria, dar şi bogăţia, altul onoruri, / Unii cred că poezia aduce câştiguri grozave. (Robert Partes) >119
316
Am scris versuri da-mi ce mi se cuvine, (apud W. Meyer)
Toată curtea răsună de jocuri obscene / Şi de tăvile mimilor pline de vase; / Nu se dă nimic celor săraci care plâng afară, (oilleberti Carmina)
înfloresc bufonii, gunoiul oamenilor, pe ei îi hrăneşte curtea, / Pe cei care le plac stăpânilor prin vorbăria lor goală. (Eberhard Germanul)
aceia care îşi arată în ochii tuturor părţile ruşinoase ale corpului (loan din Salisbury) >120
.... nu e nici o laudă / Să primeşti orice, deoarece logicianul nu gustă într-un an / Din ce soarbe histrionul într-o oră (Archtrenius)
Laudă a nobililor darnici şi despre motivele datului (loan din Qarlandia)
împotriva celor care acceptă daruri (Petrus Cantor)
E un chin să fiu cinstit, e un chin să fiu poet, / Eu care nu am nici noapte, nici zi liniştită. / Treaz toată noaptea, nu încetez să scriu versuri, / Toată ziua plăsmuiesc strâduindu-mă să cânt zeii. / Dar piară versurile! piară simulacrele zeilor! / Mu mi-e de nici un folos să fiu favoritul lor. / Oare ce foloase mi-au adus versurile şi condeiul şi tăbliţa de scris? / De dragul lor am trecut prin cumplite chinuri. (Petrus Pictor?) > 121
Văd că în timpurile noastre se schimbă obiceiurile; / Pier vechile studii, pe când cele noi se ridică, (idem)
317
EXCURSUL VI
plăcută nebunie (Horaţiu) >123
poetul în delir (idem) :
poeţilor le este permis a fi nebuni (Pliniu) nebunie divină sau poetică
...reluaţi-vă mersul, profanilor, / Delirul goneşte din pieptul nostru / Simţirea umană, şi inima este cuprinsă de Apolo (Claudian)
delirul Muzelor (Ştatius) delirul aonian (Memesianus) >124
deliram ca un poet nebun; poetul în delir (Fulgentius) a fi lipsit de minte (Isidor)
Unii afirmă că poeţii sunt chiar nebuni, / Că atunci când scriu versuri sunt lipsiţi de minte. (Modoin)
Este certă nebunia poetului, de vreme ce a cântat / într-un poem atât de frust un bărbat atât de important; dar fii indulgent, / Strălucit principe, faţă de o nebunie pioasă; să nu te neliniştească / îndrăzneala noastră: numai poeţilor le este permis să fie nebuni. (Ligurinus)

Mie niciodată nu mi s-a dăruit spiritul poeziei, / Decât după ce mi-am umplut bine stomacul; / în timp ce Bacchus era stăpân pe creierii mei, / năvălea în mine Apolo şi mi-a spus lucruri minunate. (Arhipoetul)

inspirat de zeu >125
318

în ochii vulgului din Milano şi încă şi mai mult în ai celui din împrejurimi, poet nu înseamnă, ca pentru toţi oamenii cultivaţi, o minte sacră, un locuitor al Pindului, un învăţăcel al Muzelor, ci un creier bizar şi cam trăsnit, care, în vorbe şi în fapte, dovedeşte mai curând isteţime şi ciudăţenie, decât judecată. (Manzoni)

EXCURSUL VII
Am clădit un monument mai trainic decât arama (Horaţiu) >127
Operă sfântă şi sublimă a poeţilor! smulgi totul destinului / Şi dai popoarelor muritoare eternitatea veacurilor. / Cezar, nu te atinge cu invidie de gloria sacră, / Căci, dacă este permis a promite ceva Muzelor latine, / Cât timp va dura cinstirea poetului din Smirna (Homer), / Posteritatea va citi versurile mele şi istoria ta; Pharsalia noastră / Va trăi şi nici un secol nu ne va condamna uitării. (Lucan)
Poezia le face pe toate cunoscute întru eternitate, / Când aminteşte luptele toate ale vechilor comandanţi. / Cine l-ar fi cunoscut pe marele Enea, pe crudul Ahile, / Pe vajnicul Hector, caii lui Diomede, / Bătăliile lui Palamede, cine l-ar fi cunoscut pe Ulise, / Dacă poezia nu ar aminti vechile fapte? / Poetul din Smirna (Homer) 1-a descris pe viteazul Ahile, / Doctorul Virgiliu în poemul său pe Enea; / Pe mine, faptele lui loan m-au învăţat să descriu lupte / Şi să le povestesc urmaşilor toate faptele săvârşite. (Corippus) > 128
Strălucirea, podoaba va pieri toată - va rămâne înţelepciunea învăţatului; / Ca şi tăria cerului e de trainică puterea înţelepţilor: / Dovadă e scriptura, fiindcă răzbate nemuritoare. / Gloria omului strălucit nu poate fi atinsă
319
nici de moarte; / Ne-o dovedeşte Danul, fiindcă face să dăinuiască / Gloria înţelepţilor, renumele şi învăţătura celor buni. / Ei ne obişnuiesc prin artă cu dreptatea şi înţelepciunea, / De întocmesc obiceiurile şi ne uşurează truda: / Ei i-au învăţat pe necunoscători şi au arătat / Cum trebuie să trăieşti, ce trebuie făcut, ce trebuie ocolit. (Raginald din Canterbury)
Şi cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele, în vecii vecilor. (Daniil, 12, 3)
Epoca veche ne-a povestit despre campionii de odinioară, / Care au respins şi alungat duşmanii; / Pe ei îi eternizează faima şi îi împodobeşte gloria lumii. (Mildebert) >129
Te-ai perpetuat pe tine însuţi în versuri şi chiar şi oraşul, / Şi orice cuprinzi în cântec, perpetuezi. / Tu care poţi oricând conferi nemurirea pentru tine şi pentru ai tăi, / Eternizează-mi, te rog, numele printre astre. (Baudri de Bourgueil)
Cei care pier trăiesc în scrierile poeţilor; / Viaţa, pe care natura o frânge, rămâne datorită poeziei. / Prin glorie trăieşte înţeleptul, după ce corpul a murit; / Filozofia are mai multă putere decât natura. (Abaelard)
Mu s-ar fi pomenit nimic despre bărbaţii vajnici, / Dacă poeţii ar fi căzut în trândăvie; / S-ar fi stins amintirea aurită a faptelor lor, / Dacă nu le-ar duce vestea vreo istorie. / Moise a descris zidirea lumii din porunca lui Dumnezeu, / Iar alţi scriitori au arătat genealogia eroilor /.../ Căci dacă poezia ar tăinui faptele petrecute, / Pe cine, întreb, ar trebui să ia drept model posteritatea? (Benzo din Alba)
Vom fi pomeniţi împreună: gloria lui Quillermus va trăi / Nemuritoare, împreună cu poetul; ea nu va dispărea în veci. (Qauthier de Châtillon) . >130
320
EXCURSUL VIII
a învăţa, a mişca, a desfăta (Quintilian)
Au plăcut odinioară poeţii prin cântece,/ Prin cântec place poetul Ovidiu, ca şi Virgiliu. (Armoldus Nigellus) >133
...şi o spun cu ruşine că aceia s-au desfătat / Cu jocuri copilăreşti şi au urzit glume găunoase (Ligurinus)
A venit timpul când Muza noastră trebuie să se joace / Şi sâ-mi uşureze grijile. / Cum adesea jocurile îndepărtează grijile înţeleptului, / Mai adesea înţeleptul captivează prin coarda veselă. (Richard din Venosa)
EXCURSUL IX
Cea mai mare mângâiere în timpul vieţii este căutarea înţelepciunii, pe care cine o găseşte este fericit, iar cine o are este preafericit. (Hugues de St.-Victor) > 135
La bogăţia vieţii omeneşti se ajunge pe două căi: ştiinţa şi virtutea, care constituie singura noastră asemănare cu substanţele cereşti şi divine (idem)
Unii susţin că gramatica nu face parte propriu-zis din filozofie, ci este un auxiliar şi un instrument prin care se ajunge la filozofie, (idem) >136
interpretarea poeţilor (idem)
despre două genuri de scrieri (idem)
anexele artelor liberale (idem)
în măsura în care se refera la filozofie (idem)
321
din această categorie fac parte poeziile... şi chiar şi scrierile acelora pe care acum îi numim în mod obişnuit filozofi. Aceştia obişnuiesc să extindă un subiect scurt în perifraze întortocheate şi să întunece un sens uşor de înţeles printr-o vorbire complicată sau, compilând lucruri diferite, parcă ar face din multe culori şi forme o singură pictură, (idem)
Artele liberale fără „anexe" pot să-1 desăvârşească pe cititor; acelea fără „arte" nu pot dărui nici o desăvârşire. (idem) >137
fiindcă de obicei desfată mai mult lucrurile amuzante amestecate cu cele serioase, şi raritatea conferă valoare unui lucru bun (idem)
Ei trec prin pădurile Hecatei şi pe sub acoperişurile de aur (Virgiliu)
aplică împărţirea („artelor") pădurii Trivia, adică se apropie cu voinţă de studiul elocvenţei (Bernardus Silvestris)
patru discipline ale cunoaşterii, între care este inclusă filozofia, caracterizată drept aur (idem)

strădania depusă în arte aduce cu sine inteligenţa (idem) >138

Ştiinţa înseamnă cuprinderea celor ce pot fi ştiute. Ea se compune din patru părţi: filozofia, elocvenţa, mecanica, poezia, (idem)
Poezia este ştiinţa poeţilor, compusă din două părţi: poeme în versuri şi proză ritmată, (idem)

prin studiul autorilor (idem)

322
căci există poeţi care ne iniţiază în filozofie şi de aceea numeşte Macrobius cărţile lor leagănul doicilor (idem)
ştiinţa elocvenţei; ştiinţa înţelepciunii; ştiinţe civile (Dominicus Qundisalvi)
ele îşi au originea în natură, cel mai bun părinte (Ioan din Salisbury) >139
se vede că nu provine de la natură..., ci în cea mai mare parte din creaţia omului (idem)

locurile şi timpurile petrecute (idem)

Atât de mult este împlântată poetica în lucrurile naturii, încât cei mai mulţi nu o consideră un capitol al gramaticii, susţinând că ea este o artă prin sine şi că nu are mai multă legătură cu gramatica decât cu retorica; totuşi are afinităţi cu ambele, întrucât au precepte comune. Să se încaiere cine vrea în această dispută (nici nu vreau să încep o dispută), dar socotesc în toată liniştea că poetica trebuie legată de gramatică, ca de mama şi doica studiilor ei... în orice caz, sau poetica trebuie inclusă în gramatica, sau va fi eliminată din rândul artelor liberale, (idem)
Cu cât cineva va fi deprins cu mai multe ştiinţe, cu atât va intui mai din plin frumuseţea autorilor şi cu atât învăţătura lui va fi mai clară. Iar aceşti (autori), abordând printr-un procedeu distinctiv, pe care îl putem numi ilustrare sau zugrăvire, subiectul frust al istoriei sau al cazului juridic sau al fabulei sau oricare altul, îl împodobesc cu atâtea cunoştinţe şi cu atâta frumuseţe a compoziţiei şi a ornamentelor, încât opera terminată se vădeşte a fi o imagine a tuturor „artelor", în felul acesta, gramatica şi poetica se contopesc cu desăvârşire şi organizează prin regulile lor întreaga suprafaţă a operei, (idem) >140
323
neamul iritabil al poeţilor
Chiar dacă mi-ai fi superior, superioară fiind însăşi poezia, j Ia seama că nu eşti atât de aproape de învăţăturile / Lui Aristotel, ca mine... / Oricât ţi-aş fi inferior, şi nu cunosc poate poezia / Cum o cunoşti tu, în schimb, nu cunoşti temeliile „artelor" (Michael Cornubiensis) >141
Am învăţat un lucru mai bun, dacă se cade să spun aşa ceva. / Dacă nu năzuieşti la acestea, înseamnă că preferi lucruri copilăreşti, / Cum ar fi proza sau ritmul sau metrul; luate în sine, / La ce folosesc ele? într-un cuvânt, ele trebuie socotite lucruri de nimic, / Dacă năzuieşti la ceva supe­rior. / Iar dacă-ţi ajunge / Arta metricii, înseamnă că prin ea vrei să devii / Om mare în lume; eu însă am să-ţi spun un lucru mai bun: / Am să mă fac filozof... / Gramatica o ştii, dar ştiinţa naturii n-o ştii, / nici logica n-o ştii. Meştiutorule, de unde-ţi vine trufia? (idem)
De mine ascultă arta (întreaga ştiinţa), de tine partea (gramatica) (idem) >142
Moi suntem adevăraţii stăpâni ai „artelor", iar tu vei fi numit crainicul lor. (idem)