Traducere: european islamic research center (eirc)
„Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi
Yüklə 308,3 Kb.
|
„Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi (întreaga) voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:185] Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi încuraja soţiile şi le îndruma către faptele ce atrag o răsplată măreaţă. Umm Salamah, soţia Profetului (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus: „Într-o noapte, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a trezit dintr-odată, îngrozit, şi a spus: «Subhan Allah (Slavă lui Allah)! Cât de Măreţ este Allah, care a trimis comori prin Mila şi Îndurarea Sa şi cât de multe ispite a trimis El! Cine le va trezi pe cele care dorm în aceste camere (soţiile sale) pentru a face rugăciunea de noapte?! Pentru că, cu adevărat, un om poate fi îmbrăcat (cu toate plăcerile) în această viaţă, însă în Viaţa de Apoi poate fi gol.»” (Bukhari)
Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ura lipsa de încredere şi gelozia care treceau dincolo de graniţele normalului şi îi plăcea să le vadă pe soţiile sale întotdeauna cu cea mai plăcută înfăţişare. Pentru aceasta şi în sensul conservării afecţiunii în relaţiile cu ele, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să le surprindă după o călătorie îndelungată şi stătea în obiceiul său să anunţe venirea sa, astfel încât soţiile sale să dispună de timpul necesar pentru a se înfrumuseţa, pentru a se îmbăia şi a se pregăti pentru întâmpinarea sa. Astfel, el îşi vedea întotdeauna soţiile în cea mai frumoasă înfăţişare, întărindu-se, astfel, mrejele afecţiunii. Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că: „Ne întorceam împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dintr-o călătorie, iar când ne-am apropiat noi să intrăm în (localitate) a spus: «Nu vă grăbiţi voi pentru a ajunge noi tocmai când se va lăsa noaptea şi astfel vom da noi răgaz celei nepieptănate (încă) să se pieptene şi să îndepărteze părul nedorit de pe corpul ei pe care nu le-au făcut atât timp cât soţul ei a fost absent.»” (Abu Dawud)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a îndemnat la generozitate şi dăruire, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le favorizeze pe soţiile sale în defavoarea sa şi să le dăruiască lor cele ce îi erau oferite lui. Şi cum altfel de vreme ce el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel care a spus: „Dacă Allah l-a binecuvântat pe vreunul dintre voi cu bunăstare, atunci să înceapă prin împărţirea acestei bunăstări în primul rând între el şi familia sa.” (Tabarani, clasificat ca fiind sahih de către Albani) Aceste cuvinte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu erau doar nişte idealuri, nişte lucruri teoretice, ci chiar le punea în aplicare în viaţa sa de zi cu zi. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Cu adevărat, Umm Salamah m-a trimis cu o tavă pe care se aflau curmale proaspete la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să le strângă cu mâna sa şi să trimită din ele la soţiile sale, apoi să strângă iar din ele şi să le trimită la soţiile sale (fără a mânca din ele, deşi), cu adevărat, avea el poftă de ele; şi tot astfel de mai multe ori.” (Ahmad)
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Pe cel care se comportă într-o manieră modestă de dragul lui Allah, Allah îl va înălţa (...)” (Ibn Majah) Astfel le vorbea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) companionilor săi şi obişnuia să pună aceasta în practică în relaţiile sale cu oamenii şi nu le priva de aceasta nici pe soţiile sale. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Veneam împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Khabīr la Medina şi împreună cu el se afla soţia sa, Safiyyah. L-am văzut eu pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum îngenunchia lângă cămila sa pentru ca Safiyyah să se poată urca pe genunchiul său şi să încalece apoi pe cămilă.” (Bukhari)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) înţelegea sentimentele de gelozie ale soţiilor sale şi nu se mânia pe ele în momentele lor de gelozie. De asemenea, nu făcea o dramă din manifestarea acestor fapte, însă încerca să le aplaneze cu grijă, într-o modalitate care denota experienţă şi înţelepciune. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla la una dintre soţiile sale, timp în care o alta dintre mamele dreptcredincioşilor a trimis un vas cu mâncare. Atunci, cea în casa căreia se afla Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a lovit peste mână pe servitorul (care purta vasul), iar vasul a căzut şi s-a spart. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adunat cioburile, apoi a adunat mâncarea care se aflase în el şi a spus: «Mama voastră a fost geloasă.» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut servitorului să aştepte până ce a adus un alt vas de la cea în casa căreia se afla. El a trimis vasul bun la cea al cărei vas fusese spart şi l-a oprit pe cel spart în casa celei care îl spărsese.” (Bukhari)
Nobleţea, sensibilitatea şi bunăvoinţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi deschideau o poartă către cunoaşterea sentimentelor şi simţămintelor soţiilor sale. Astfel, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) răspundea la ceea ce era negativ dintre aceste sentimente cu iertare şi îndurare. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: „«Cu adevărat, eu ştiu când tu eşti mulţumită de mine şi (ştiu) când eşti mâniată pe mine.» ‘Aishah a întrebat: «Şi de unde ştii tu aceasta?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Atunci când eşti mulţumită de mine, tu spui: „(Jur) pe Domnul lui Mohammed!”, iar atunci când eşti supărată pe mine, tu spui: „(Jur) pe Domnul lui Ibrahīm (Avrām)!”» Ea a spus: «Într-adevăr, o, Trimis al lui Allah, însă, pe Allah, nu mă îndepărtez decât de numele tău.»” (Bukhari)
Dreptatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) între soţiile sale a fost una măreaţă, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era drept cu ele în privinţa tuturor aspectelor, atât în călătorie, cât şi atunci când se afla în casa sa. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să ne favorizeze pe vreuna dintre noi în defavoarea celorlalte în privinţa împărţirii locuirii lui cu noi şi obişnuia ca în fiecare zi să treacă pe la fiecare dintre noi şi să se apropie de fiecare dintre noi, fără un contact efectiv, până când ajungea la cea al cărei rând era în acea zi şi apoi dormea la ea.” (Abu Dawud) Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu neglija nimic din ceea ce era drept, în virtutea dreptăţii pe care Allah a pus-o în natura sa, nefăcând aceasta nici chiar şi în momentele sale de boală. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Cu adevărat, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să întrebe în momentele bolii sale de care a şi murit: «Unde trebuie să fiu eu mâine? Unde trebuie să fiu eu mâine (al cui este rândul dintre soţii)?», dorind să fie ziua pentru a sta la ‘Aishah. Atunci, soţiile sale i-au permis să stea unde îşi dorea. Aşadar, a rămas el în casa ‘Aishei până ce a murit.” (Bukhari)
„Bunătatea nu se găseşte în orice, dar, adăugată, înfrumuseţează, iar dacă este retrasă din orice, urâţeşte.” (Muslim) Acestea sunt nobilele îndemnuri profetice, prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi călăuzeşte comunitatea. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era blând şi îndurător în toate planurile, iar el iubea blândeţea şi îşi îndemna familia să facă la fel şi niciodată nu le cerea soţiilor sale şi nici nu le obliga să facă ceva ce ar fi putut să fie o greutate pentru ele. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: „O, ‘Aishah, fii blândă; căci atunci când Allah vrea binele unei case, face ca membrii săi să se trateze cu blândeţe.” (Al-Mundhiri) De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu le-a ceurt şi nici nu le-a impus lor ceva despre care ştia că era greu pentru ele. Însă, la polul opus, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le ceară să facă mai multe acte de caritate şi să aibă stăpânire de sine în timpul unei dispute. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că !) că un grup de evrei a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au spus: „«As-Samu alaika (Moartea fie asupra ta)!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Wa alaika (Şi asupra voastră!)» Atunci ‘Aisha a răspuns: «Asupra voastră să fie moartea şi blestemele!» În acel moment, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Încet, ‘Aisha. Cu adevărat, Allah iubeşte blândeţea în toate aspectele.» ‘Aishah a spus: „O, Mesager al lui Allah, nu ai auzit ce au spus?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Deja am spus: „Şi asupra voastră!”»” (Tirmidhi)
Dintre nobilele calităţi ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este şi aceea că el nu se simţea ruşinat să le servească pe soţiile sale şi să facă unele din treburile lor, pentru a le ajuta pe ele şi ca o îndurare pentru acestea. Odată, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată: „«Ce obişnuia să facă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa sa?» Ea a răspuns: «El îşi repara încălţările şi făcea ceea ce face orice om în casa sa.»” Într-o altă relatare, ea a spus: „Ce face fiecare dintre voi în casa sa: îşi repara încălţămintea, îşi cârpea veşmintele şi le cosea.” (Bukhari) 3. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi autoservirea Fiecare dintre noi avem nevoi personale, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi satisfăcea singur aceste nevoi, îndeplinindu-le pentru a uşura munca soţiilor sale şi pentru a le ajuta. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată: „«Ce obişnuia să facă Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa sa?» Ea a răspuns: «El era un om ca toţi ceilalţi oameni: îşi curăţa hainele, mulgea oile şi se servea pe sine însuşi.»” (Adh-Dhahabi)
Dăruirea şi generozitatea sunt principii pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le sădeşte în inimile celor ce îl urmează. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cu adevărat, Allah este Karīm (Generos) şi Iubeşte generozitatea şi Wahhāb (Dăruitor, Darnic) şi Iubeşte dărnicia.” (Tirmidhi) Din această cauză, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să fie generos în cheltuielile pe care le făcea pentru soţiile sale şi nu se zgârcea în privinţa lor. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Un ban pe care l-ai cheltuit pe Calea lui Allah, şi un ban pe care l-ai cheltuit pentru eliberarea unui sclav, şi un ban pe care l-ai oferit drept milostenie, şi un ban pe care l-ai cheltuit tu pentru familia ta, iar banii pe care i-ai cheltuit tu pentru familia ta sunt cel mai bine răsplătiţi.” (Muslim) Mai mult decât atât, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut din aceasta o obligaţie de bază a soţului faţă de soţia sa, atunci când a fost întrebat de unul dintre companionii săi: „«O, Trimis al lui Allah, care este obligaţia unei persoane faţă de soţia sa?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Să o hrăneşti aşa cum şi tu te hrăneşti, şi să o îmbraci aşa cum şi tu te îmbraci, şi să nu o loveşti şi să nu o mustri sau să te separi de ea (dacă situaţia este de aşa natură, părăsind casa).” (Abu Dawud)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a căutat întotdeauna să asigure confortul familiei sale şi a insistat în privinţa acestui fapt, mai ales în timpul călătoriilor, care presupun greutăţi şi oboseală. Din această cauză, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se temea ca ele să îndure astfel de încercări, fapt pentru care avea grijă de ele. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla în călătorie atunci când un tânăr băiat pe nume ‘Anjasha, care conducea cămilele, fredona o melodie (care le făcea pe acestea să păşească mai săltat). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui: «Încet, o, ‘Anjasha! Conduci pocale (fragile de cristal)»” (Bukhari) El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut aceasta pentru că soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se aflau în paldachinul aflat pe una dintre cămile şi, în timp ce acesta fredona cu o voce ridicată, cămilele începeau să meargă cu repeziciune, iar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se temea pentru soţiile sale. 6. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi iertarea abaterilor soţiilor sale Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) accepta greşelile soţiilor sale cu inimă deschisă şi aversiunile lor cu bunăvoinţă. De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le răspundea cu iubire, le ierta pe ele şi le arăta îndurare, atâta timp cât acestea nu ieşeau din limitele trasate de Legislaţia islamică. El nu se mânia, ci le arăta doar răbdare. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Noi şi cu cei din neamul Quraiş eram stăpâni peste femeile noastre şi, când am venit la Ansari, şi ei erau un neam de bărbaţi pe care îi conduceau soţiile lor, iar femeile noastre au început să împrumute din obiceiurile femeilor Ansarilor. (Odată) am ţipat, mâniat, la soţia mea, iar ea mi-a răspuns. Eu am refuzat să accept aşa ceva. Ea mi-a spus: «Dar de ce nu accepţi tu acest lucru?! Pe Allah, soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îl contrazic pe el, iar unele dintre ele îl lasă pe el singur de noaptea până dimineaţa.» Aceasta m-a supărat foarte tare şi i-am spus: «Cu adevărat, aceea dintre ele care a făcut aceasta este pierdută.» După aceea, m-am îmbrăcat şi am mers la Hafsa (soţia Profetului şi fiica lui ʻOmar) şi i-am spus: «O, Hafsa, vreuna dintre voi se mâniază pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi nu vorbeşte cu el de seara până dimineaţa?» Ea mi-a răspuns: «Da.» Eu am spus: «Cu adevărat, ea a fost în eroare şi a pierdut; oare ţi-ai dori tu să se Mânieze Allah din cauza mâniei Trimisului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să fii tu pierdută? Nu cere tu multe de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), nu îi replica tu lui întru nimic, nu îl părăsi tu pe el (în supărarea ta) şi renunţă la capriciile tale.»” (Bukhari)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) răspundea imediat dorinţelor soţiilor sale şi avea grijă să le aducă întotdeauna fericirea acestora. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) i s-a adresat Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus: „«O, Trimis al lui Allah, toate soţiile tale au o kunya (o poreclă, o denumire) în afară de mine.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Numeşte-te tu după fiul tău, ʻAbd Allah (adică ʻAbd Allah ibn Zubaīr, fiul surorii sale, Asma’ bint Abū Bakr), eşti tu Umm ʻAbd Allah (adică mama lui ʻAbd Allah).» Şi aşa a fost numită ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) până ce a murit ea, deşi nu a născut niciodată.” (Abu Dawud)
Omul are nevoie de cineva care să aibă grijă de el, pentru care să se simtă important şi care să se ocupe de îngrijirea lui în momentele de sănătate, dar, mai ales, în acelea de boală şi de slăbiciune, atunci când se află în şi mai multă nevoie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ignora acest aspect şi avea grijă de aceasta în situaţiile de boală ale soţiilor sale şi avea grijă să le facă pe ele să se simtă bine şi le ridica moralul. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Dacă vreuna dintre soţiile sale se îmbolnăvea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să citească suflând uşor peste ele ultimele capitole din Nobilul Coran (al-mu’auidzat). Atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îmbolnăvit de boala de care a şi murit, obişnuiam să suflu peste el şi să îl ating cu propria-i mână, întrucât era ea mult mai binecuvântată decât mâna mea.” (Muslim)
Deşi era preocupat de o mulţime de ocupaţii şi de responsabilităţi cu privire la comunitatea sa, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) acorda un timp deosebit de mare soţiilor sale, pe care nu le-a neglijat niciodată şi nici nu s-a preocupat de altceva în defavoarea lor. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să stea împreună cu companionii săi după rugăciunea de Fajr până la răsăritul Soarelui, apoi o vizita pe fiecare dintre soţiile sale, o saluta şi făcea rugi pentru ea, apoi rămânea la cea al cărei rând era în acea zi.” (Baiyhaqi)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se conducea după modelul cererii părerii celorlalţi (al companionilor şi al soţiilor sale), atât în chestiuni de ordin general, cât şi personal, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să ceară părerea soţiilor sale şi să tragă foloase din opiniile şi din punctele de vedere ale acestora. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le cerea părerea chiar şi în chestiuni legate de comunitatea islamică, putând, prin intermediul lor, să cântărească ceea ce era cel mai potrivit să fie ales înainte de a lua o decizie. ‘Aruah ibn Zubaiīr a relatat de la Marwan ibn Hakīm, care a relatat că Al-Miswar ibn Makhramah i-a spus: „Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a terminat de scris însemnarea (înţelegerea de la Al-Hudaibiyah, unde necredincioşii puseseră o serie de condiţii crâncene pentru musulmani), el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, voi, oameni, ridicaţi-vă, sacrificaţi animalele voastre şi radeţi-vă capetele!» Jur pe Allah că nu s-a ridicat niciun bărbat din cauza mâniei care se afla în inimile lor (din cauza faptului că nu vor putea pătrunde în Mecca, din cauza condiţiilor impuse de cei din neamul Quraiş). Atunci, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, voi, oameni, ridicaţi-vă, sacrificaţi animalele voastre şi radeţi-vă capetele!» Jur pe Allah că nu s-a ridicat niciun om; şi a spus-o şi a treia oară, şi nu s-a ridicat niciun om. După aceasta, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat şi a mers la Umm Salamah şi a spus: «O, Umm Salamah, ce părere ai tu despre aceşti oameni cărora le-am poruncit eu ceva, însă ei nu au făcut ceea ce le-am cerut?» Ea i-a răspuns: «O, Trimis al lui Allah! Nu îi judeca tu pe ei, căci, cu adevărat, în inimile lor s-a strecurat un lucru măreţ (furia) din cauza a ceea ce au văzut. De aceea, mergi tu la ei, o, Trimis al lui Allah! Şi nu vorbi tu cu niciun om până ce nu va sosi animalul tău de sacrificiu şi sacrifică-l tu, şi rade tu capul tău, căci, cu adevărat, dacă oamenii te vor vedea pe tine că ai făcut aceasta, vor face şi ei asemenea celor pe care le-ai făcut tu.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit de la ea şi nu a vorbit cu nimeni până ce nu a venit animalul lui de sacrificiu şi l-a sacrificat, apoi şi-a ras părul. Atunci când oamenii au văzut că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut aceasta, s-au ridicat şi şi-au sacrificat animalele lor de sacrificiu şi şi-au ras capul unii dintre ei, iar alţii şi-au tăiat doar părul. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah, iartă-le celor ce şi-au ras părul lor!», iar ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, şi cei care doar şi-au tăiat părul?» Şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a repetat (ceea ce spusese) de trei ori, iar a treia oară a spus: «(...) şi pe cei care doar şi-au tăiat părul!»” (Ibn ʻAbd al-Bari) 11. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi cererea permisiunii soţiilor sale Allah Cel Atotputernic spune: „Şi cu adevărat tu (o, Mohammed) ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 68:4] Una dintre cel mai măreţe şi înalte calităţi morale ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este şi aceea că nu a fost niciodată nedrept cu soţiile sale, nici chiar atunci când era bolnav. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a trimis tuturor soţiilor sale (următorul mesaj) în timpul ultimei sale boli: «Nu vă pot vizita pe voi toate, aşa cum obişnuiam, (de aceea) vă cer vouă permisiunea de a dormi la ‘Aishah.» Celelalte soţii ale sale au acceptat şi i-au permis lui să stea la ea.” (Abu Dawud) 12. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi dragostea sa pentru a le face fericite pe soţiile sale Cu adevărat, islamul încurajează obţinerea fericirii şi a mulţumirii oamenilor este o cerinţă şi cu atât mai mult în cazul rudelor apropiate. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „Atunci când am văzut bunătatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-am spus lui: «O, Trimis al lui Allah, roagă-te pentru mine!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah, iartă-i ‘Aishei, păcatele pe care le-a făcut, precum şi păcatele care vor veni, păcatele pe care le-a făcut într-ascuns şi păcatele pe care le-a făcut în mod deschis.» Atunci, eu am râs până ce mi-a căzut capul în poală de râs. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a întrebat: «Oare te bucură pe tine ruga mea?» Am răspuns: “«Cum ar putea să nu mă bucure ruga ta?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Jur pe Allah ca aceasta este ruga pe care o invoc pentru comunitatea mea după fiecare rugăciune.»” (Al-Haithami)
Deşi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se comporta într-o manieră blândă, nobilă şi înţeleaptă cu soţiile sale, la fel se întâmpla şi atunci când dorea să le corecteze. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: „«De ajuns cu Safiyyah!» (indicând cu degetele că aceasta ar fi scundă). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cu adevărat, tu ai spus un cuvânt care, dacă ar fi aruncat în apa mării, ar murdări-o toată.»” (Abu Dawud)
Din înţelepciunea sa (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) decurge şi aceea că punea totul la locul potrivit şi se raporta la fiecare situaţie specific naturii acesteia şi ştia cum să stăpânească mânia soţiilor sale şi să le readucă echilibrul şi liniştirea lor. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat: „Obişnuiam ca atunci când mă înfuriam să îmi scarpin nasul. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îmi mângâia nasul şi spunea: «O, ‘Aiyush (diminutiv al numelui de ‘Aisha), spune: „O, Allah, Domn al lui Mohammed, iartă-mi mie păcatele mele, alungă răutatea inimii mele şi păzeşte-mă pe mine de rătăcirea ispitelor!”»” (As-Sueity)
Modalitatea specifică Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era aceea de a rezolva şi a trata problemele care se iveau conform reglementărilor islamice, care ofereau tuturor propriile drepturi şi obişnuia să discute cu soţiile sale cu înţelepciune şi într-o modalitate logică şi raţională, care să poată rezolva problemele ivite. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Atunci când Safiyyah a aflat că Hafsa a numit-o fiică de evreu, a început să plângă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut-o plângând şi a întrebat-o: «De ce plângi?» Ea a răspuns: «Hafsa a spus despre mine că sunt fiică de evreu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Cu adevărat, tu eşti fiica unui profet (Hārūn), şi unchiul tău a fost, de asemenea, profet (Moise), şi tu eşti căsătorită cu un profet (Mohammed). Atunci, cu ce este ea mai bună decât tine?» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Teme-te de Allah, Hafsa!»” (Tirmidhi)
Este normal ca greşelile să se ivească, mai ales în cazul celor cu care trăieşti zi de zi, iar acceptarea scuzelor acestora este indiciul bunătăţii inimii şi al purităţii sinelui. Şi oare cine are un suflet mai curat decât Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?! ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat: „Odată, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mă aştepta pe mine, însă am întârziat. Atunci când am ajuns, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Ce te-a făcut pe tine să întârzii?”» Am răspuns: «O, Trimis al lui Allah, am ascultat eu un bărbat recitând din Coran. Niciodată în viaţa mea nu am auzit o voce mai bună decât aceasta.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat şi a mers şi l-a ascultat pe el îndelung. Apoi, când s-a întors, a spus: «Acesta este Salīm, care a fost sclavul lui Abū Hudaifah. Slavă lui Allah, care a făcut ca în comunitatea mea să existe (oameni) asemenea lui!»” (Abu Dawud)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le spună soţiilor sale ceea ce le aducea bucuria în inimi şi liniştea sufletească. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „«Oare nu eşti tu mulţumită că eşti soţia mea, atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi?» ‘Aishah a spus: «Ba da, pe Allah!» Atunci, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Aşadar, tu eşti soţia mea, atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi!»” (Abu Dawud)
Yüklə 308,3 Kb. Dostları ilə paylaş:
|