Rezumatul tezei de doctorat
Yüklə 1,23 Mb. Pdf görüntüsü
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 4.2.3. Întocmirea actului de căsătorie
- 4.2.4. Proba căsătoriei
- 4.3. ÎNTOCMIREA ACTULUI DE DECES 4.3.1. Precizări prealabile
c. Certificatele medicale privind starea de sănătate a viitorilor soți d. Documente privind desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare E. Publicitatea declarației de căsătorie Publicitatea declarației de căsătorie este una dintre formalitățile importante ce preced încheierea (celebrarea) actului juridic al căsătoriei, cu importante consecințe juridice. Această importantă formalitate are menirea de a face declarația de căsătorie opozabilă terțelor persoane și de a oferi acestora posibilitatea să formuleze, dacă este cazul, opoziții la căsătorie. Publicitatea declarației de căsătorie este reglementată de art. 283 C. civ. și art. 26 din Legea nr. 119/1996. Metodologia nu cuprinde norme în acest sens.
4.2.2.4. Opoziții la încheierea căsătoriei
În opinia mea, față de explicațiile ce le voi prezenta în continuare, definesc opoziția la căsătorie ca fiind „sesizarea făcută de o persoană ofițerului de stare civilă prin care îl înștiințează despre existența unor împrejurări care contravin dispozițiilor legale pentru încheierea valabilă a căsătoriei”. Art. 285 C. civ. conferă oricărei persoane dreptul de a face opoziție la căsătorie, cu condiția să existe un impediment legal sau alte cerințe ale legii să nu fie îndeplinite. De asemenea, acest articol prevede obligația ca opoziția să se facă în scris și cu indicarea dovezilor pe care se întemeiază.
4.2.2.5. Refuzul ofițerului de stare civilă de a celebra căsătoria
Acest refuz este reglementat de art. 9 și art. 287 C. civ., precum și de art. 28 din Legea nr. 119/1996. În concret, art. 286 C. civ. oferă posibilitatea ofițerului de stare civilă să refuze celebrarea căsătoriei, „…dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege”.
„Persoana nemulţumită poate sesiza instanţa de tutelă în raza căreia domiciliază”, în condițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996. Sub aspect material, este competentă judecătoria, conform art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. a) C. pr. civ. În schimb, teritorial, competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana nemulțumită, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996. Instanța de tutelă sesizată poate admite cererea prin care persoana nemulțumită atacă refuzul de celebrare a căsătoriei, numai dacă constată că refuzul este netemeinic sau/și nelegal. În cazul admiterii cererii, refuzul, fiind declarat netemeinic sau/și nelegal, ofițerul de stare civilă are obligația de a proceda la celebrarea căsătoriei. În schimb, dacă refuzul ofițerului de stare civilă este temeinic și legal, instanța de tutelă va respinge cererea. În acest caz, persoana nemulțumită va putea face o nouă declarație de căsătorie numai după ce va îndeplini cerințele legale, pe a căror nerespectare ofițerul de stare civilă și-a întemeiat refuzul de a celebra căsătoria.
4.2.2.6. Reînnoirea declarației de căsătorie
Cu titlu de noutate, art. 284 C. civ. reglementează reînnoirea declarației de căsătorie. În concret, în temeiul acestuia, „în cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie sau dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, trebuie să facă o nouă declarație de căsătorie și să dispună publicarea ei”. Din economia dispozițiilor art. 284 C. civ., rezultă că „o nouă declarație de căsătorie” poate fi făcută în două situații: căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 zile de la data afișării extrasului la sediul primăriei sau pe pagina de internet a acesteia; viitorii soți vor să modifice declarația inițială.
4.2.2.7. Încheierea căsătoriei
A. Data încheierii căsătoriei B. Comunicarea stării de sănătate de către viitorii soți C. Celebrarea căsătoriei D. Momentul încheierii căsătoriei
Cu titlu de noutate, 289 C. civ. stabilește momentul încheierii căsătoriei. Astfel, în temeiul acestuia, „căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimţământul fiecăruia dintre viitorii soţi, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi”.
4.2.2.8. Aspecte particulare ale încheierii căsătoriei în România de către cetățeni străini
Art. 30 din Legea nr. 119/1996 cuprinde dispoziții particulare privind limba în care este celebrată căsătoria, încheiată în fața ofițerului de stare civilă român, însă între un bărbat și o femeie cetățeni ai altui stat sau între un cetățean român și un cetățean străin.
După ce a fost încheiat actul juridic al căsătoriei (ca negotium), „ofiţerul de stare civilă întocmeşte, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soţi, de cei 2 martori şi de către ofiţerul de stare civilă”, conform art. 290 C. civ. În mod constant și unanim s-a decis în jurisprudență și literatura de specialitate că înregistrarea căsătoriei în registrul de stare civile „nu face parte din solemnitatea încheierii căsătoriei”, privită ca negotium.
Proba căsătoriei Analizată ca negotium, căsătoria este, în realitate, un act juridic de stare civilă, conform art. 1 și 2 din Legea nr. 119/1996. În schimb, privită ca instrumentum probationem, actul de căsătorie este un înscris autentic, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/1996 și art. 99 alin. (1) C. civ. Actul juridic al căsătoriei (analizat ca negotium) este dovedit cu ajutorul actului de căsătorie (privit ca instrumentum probationem).
Din perspectiva temei tezei de doctorat și a actului de deces, prezintă importanță constatarea morții persoanei fizice, motiv pentru care, în continuare, voi prezenta sintetic modalitățile reglementate de lege: constatarea fizică a morții; declararea judecătorească a morții.
Yüklə 1,23 Mb. Dostları ilə paylaş:
|