Universitatea de stat din moldova

 
 
157 
 
Secundo:  art.195  CP  RM  era  aplicat  inadecvat;  or,  de  cele  mai  dese  ori,  instanţa  de 
judecată cumula toate cuantumurile patrimoniale ce se refereau la diferite infracţiuni, fără a lua 
în calcul că sintagma „indiferent de forma în care a fost săvârşită (art.186-192)”, consemnată în 
dispoziţia  art.195  CP  RM,  punea  în  lumină  caracterul  de  trimitere  al  acestei  norme,  nu  însă 
tocmai  comasarea  în  aceeaşi  componenţă  de  infracţiune  a  mai  multor  fapte  prejudiciabile 
săvârşite  în  scop  de  cupiditate  prin  sustragere  sau  fără  sustragere,  reunite  sub  egida  urmărilor 
prejudiciabile legalmente cuantificabile. Iată un exemplu din practica judiciară care ne convinge 
de cele invocate: La 9 august 2002, ora 21:15, P.A., P.V., prin înţelegere prealabilă  şi împreună  
cu C.V., mascându-se, au pătruns în casa cet. S.C. de pe str. V.Alecsandri 2, or. Şolsăneşti, unde, 
ameninţându-l cu o armă de vânătoare cu ţeava şi patul scurtat, calibrul 16 mm, de model TOZ-
BM nr.73122, i-au aplicat, în prezenţa copiilor minori, multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi 
bastonul  gimnastic  peste  diferite  părţi  ale  corpului,  cauzându-i  leziuni  corporale  uşoare,  
cerându-i  bani.  Apoi  i-au  aplicat  multiple  lovituri  fiului  minor  al  acestuia,  S.D,  cauzându-i 
leziuni corporale uşoare. Deoarece S.C. a refuzat să le transmită bani, aceştia, ameninţându-l 
cu  arma  de  vânătoare,  au  sustras  din  casă  bunuri  în  sumă  totală  de  25 583  lei  50  bani.  Tot 
atunci, continuându-şi acţiunile criminale, făptuitorii au telefonat-o pe S.S., soţia lui S.C., care 
se afla la muncă în or. Roma (Italia), cerându-i 10 000 dolari SUA. Concomitent au şantajat-o 
că, în caz contrar, îi vor omorî familia şi, alipind arma de foc de capul copiilor, ameninţându-i 
cu moartea, i-au impus să vorbească la telefon cu mama lor şi s-o convingă să le predea suma 
cerută.  Ulterior,  cu  scopul  de  a  li  se  transmite  suma  cerută,  l-au  răpit  pe  minorul  S.D.  Cu 
automobilul  „Mazda-323”  l-au  dus  în  apartamentul  26  de  pe  str.31  August  14,  or.  Şoldăneşti, 
unde l-au ţinut cu forţa până la 10 octombrie 2002, ora 11:00, după care, cu acelaşi automobil, 
l-au  transportat  şi  lăsat  în  pădurea  din  apropierea  or.  Şoldăneşti.  Cele  săvârşite  au  fost 
calificate  de  către  instanţa  de  fond  conform  alin.(1)  art.195  CP  RM,  ca  însuşire  în  proporţii 
mari a bunurilor prin tâlhărie şi şantaj [40]. 
O asemenea încadrare juridică este defectuoasă.  O motivăm prin prisma alin.(1) art.30 CP 
RM, care stipulează următoarele: „Se consideră infracţiune prelungită fapta săvârşită cu intenţie 
unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice (sublinierea ne aparţine 
– n.a.),  comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune”. După cum este lesne de 
observat din speţa reprodusă, cele două fapte comise – tâlhăria şi şantajul – nu sunt infracţiuni 
identice. Mai mult ca atât, se neglijează şi faptul că P.A. şi P.V. nu au acţionat cu intenţie unică.  
În alt context, menţionăm că, de lege lata, sintagmele „în proporţii mari” şi „în proporţii 
deosebit mari” se referă la  parametrii cantitativi ai obiectului material al  infracţiunii de şantaj, 
nu  însă  la  parametrii  valorici  ai  urmărilor  prejudiciabile.  O  deducem  din  însăşi  formularea  pe 

---

 
 
158 
 
care o face legiuitorul în alin.(5) şi (6) art.189 CP RM: „Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) 
sau  (4)  săvârşite  în  proporţii  mari  /  deosebit  de  mari”,  în  contrast  cu  fostul  cadru  reglementar, 
unde era utilizată sintagma „care au adus la pagube de proporţii mari” (alin.(3) art.125 CP RM în 
redacţia  din  1961).  Dacă  legiuitorul  ar  fi  avut  intenţia  de  a  agrava  răspunderea  penală  pentru 
dobândirea foloaselor patrimoniale în proporţii mari / deosebit de mari, atunci ar fi utilizat sin-
tagma „Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), care au cauzat daune  în proporţii mari / 
deosebit de mari”. Deci, analiza particulară a cadrului normativ prevăzut la art.189 CP RM deno-
tă că, pentru a fi operante circumstanţele agravante de la alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP RM, nu 
contează dacă făptuitorul a dobândit foloase patrimoniale în aceste proporţii, important este ca 
intenţia  făptuitorului  să  fie  orientată  spre  obţinerea  acestor  proporţii.  Cel  puţin,  aşa  deducem 
intenţia legiuitorului, interpretând ad litteram textul de lege de la alin.(5) şi alin.(6) art.189 CP 
RM. 
În  acelaşi  timp,  nu  putem  neglija  faptul  că  alin.(5)  şi  alin.(6)  art.189  CP  RM  constituie 
norme  de  trimitere,  considerent  din  care,  pentru  desemnarea  parametrilor  cantitativi,  ne  vom 
conduce  de  prevederile  art.126  alin.(1)  CP  RM:  „Se  consideră  proporţii  deosebit  de  mari, 
proporţii  mari  valoarea  bunurilor  sustrase,  dobândite,  primite,  fabricate,  distruse,  utilizate, 
transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite 
de  o  persoană  sau  de  un  grup  de  persoane,  care,  la  momentul  săvârşirii  infracţiunii,  depăşeşte 
5000 şi, respectiv, 2500 unităţi convenţionale de amendă”. Deci, din această normă rezultă o cu 
totul  altă  situaţie  faţă  de  cea  pe  care  am  constatat-o  reieşind  din  norma  de  la  art.189  CP  RM. 
Aceasta  deoarece  printre  acţiunile  exhaustive  ce  vizează  valoarea  bunurilor  legiuitorul  nu  a 
introdus termenul „cererea”. Legiuitorul s-a rezumat doar la termenul „dobândire”.  
Tocmai  această  divergenţă  dintre  prevederile  art.189  şi  ale  art.126  CP  RM  a  generat  o 
practică judiciară neuniformă. Pentru a ne convinge de acest fapt, vom lua în vizor două cauze 
contradictorii în această materie:  
1) Deşi victima nu a transmis suma solicitată, fapta a fost încadrată în baza art.195 alin.(2) 
CP RM – însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor săvârşită prin şantaj, adică cererea 
de  a  transmite  bunurile  proprietarului  în  proporţii  deosebit  de  mari,  înaintată  de  mai  multe 
persoane,  prin  ameninţare  cu  moartea,  cu  aplicarea  violenţei  nepericuloase  pentru  viaţă  sau 
sănătate,  însoţită  de  răpirea  proprietarului,  săvârşită  în  următoarele  circumstanţe:  La  sfârşitul 
lunii decembrie 2004, P.K. s-a întâlnit în or. Londra (Marea Britanie) cu C.M. Urmărind scopul 
de profit, l-a instigat pe ultimul să dobândească prin şantaj de la cetăţeanul Marii Britanii A.D.  
bani în sumă de 200 000 dolari SUA. La începutul lunii martie 2005, P.K. l-a telefonat pe C.M. 
şi  l-a anunţat că a organizat deplasarea lui A.D. în  Republica Moldova, la  data  de 15 martie 

---