Universitatea de stat din moldova

 
 
44 
 
Dar, de vreme ce în textul de lege legiuitorul pune accentul doar pe ameninţarea cu răspândirea 
unor  ştiri  defăimătoare,  nu  putem  vorbi  despre  onoare  şi  demnitate  ca  obiect  juridic  secundar. 
Altfel spus, odată ce activitatea de răspândire a unor ştiri defăimătoare se află la faza oratorică, 
onoarea,  demnitatea  persoanei  ori  chiar  reputaţia  profesională  a  acesteia  nu  pot  fi  lezate  nici 
măcar potenţial, nemaivorbind despre lezarea lor efectivă.  
În cazul în care acţiunea adiacentă a şantajului se realizează prin aplicarea violenţei neperi-
culose  pentru  viaţă  sau  sănătate  (lit.c)  alin.(2)  art.189  CP  RM),  obiectul  juridic  secundar  este 
compus  din  relaţiile  sociale  referitoare  la  integritatea  corporală  a  persoanei.  Aceasta  deoarece 
conţinutul  violenţei  nepericulose  pentru  viaţă  sau  sănătate  este  coraportat  Părţii  a  V-a  din 
Regulamentul Ministerului Sănătăţii de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, 
nr.199  din  27.06.2003  [115],  potrivit căreia  din  leziunile corporale care  nu cauzează prejudiciu 
sănătăţii (sublinierea ne aparţine – n.a.) fac parte leziunile ce nu generează o dereglare a sănătăţii 
mai mult de 6 zile sau o incapacitate permanentă de muncă (pct.74). Tocmai din aceste conside-
rente  optăm  pentru  a  considera  integritatea  corporală  a  persoanei  în  calitate  de  valoare  socială 
lezată în ipoteza modalităţii şantajului de la lit.c) alin.(2) art.189 CP RM, şi nu integritatea fizică 
sau psihică a persoanei; or, nu putem să nu apreciem drept convingătoare opinia autorului V.Stati 
[133,  p.23],  care  susţine  că  integritatea  fizică  sau  psihică  este  lezată  ca  urmare  a  producerii 
durerii  sau  suferinţei  (puternice),  fizice  ori  psihice,  distincţie  cu  care  vom  reveni  în  contextul 
cercetării variantelor agravate de la lit.c) alin.(2) şi de la lit.d) alin.(3) art.189 CP RM. 
În ipoteza şantajului săvârşit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor (lit.e) alin.(2) art.189 
CP  RM),  obiectul  juridic  secundar  este  format  din  relaţiile  sociale  referitoare  la  integritatea, 
substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor unei alte persoane. Cu referire la acestă ipoteză, în 
literatura de specialitate s-a remarcat deosebirea pe care o comportă obiectul juridic secundar în 
cazul şantajului prevăzut la lit.e) alin.(2) art.189 CP RM în raport cu celelalte variante agravate 
ale acestei componenţe de infracţiune: „Obiectul juridic principal, cât şi obiectul juridic secundar 
derivă din acelaşi obiect juridic generic constând în relaţiile sociale cu privire la patrimoniu” [10, 
p.424]. 
Cu referire la acţiunile adiacente prevăzute la alin.(3) art.189 CP RM, consemnăm că, în 
cazul  în  care  şantajul  este  însoţit  de  aplicarea  violenţei  periculoase  pentru  viaţă  sau  sănătate 
(lit.c) alin.(3) art.189 CP RM), obiectul juridic secundar este compus din relaţiile sociale referi-
toare la sănătatea persoanei, pe când relaţiile sociale cu privire la integritatea fizică sau psihică a 
persoanei constituie obiectul juridic secundar în cazul prevăzut la lit.d) alin.(3) art.189 CP RM, 
când  şantajul  este  însoţit  de  schingiuire,  tortură,  tratament  inuman  sau  degradant.  Conceperea 
diferită  a  conţinutului  obiectului  juridic  secundar  pentru  variantele  agravate  de  la  lit.c)  şi  d) 

---

 
 
45 
 
alin.(3)  art.189  CP  RM  este  determinată  de  urmările  prejudiciabile  ale  celor  două  acţiuni  adia-
cente;  or,  nu  putem  neglija  conexiunea  dintre  obiectul  infracţiunii  şi  consecinţele  infracţiunii. 
Dat fiind faptul că urmarea prejudiciabilă a schingiuirii, torturii, tratamentului inuman sau degra-
dant se concretizează în dureri sau suferinţe (puternice), fizice ori psihice, valoarea socială lezată 
în plan secundar este tocmai integritatea fizică sau psihică a persoanei, pe când în cazul aplicării 
violenţei periculose pentru viaţă sau sănătate urmarea prejudiciabilă se materializează în vătăma-
rea sănătăţii persoanei şi, deci, sănătatea persoanei este valoarea socială afectată prin infracţiune. 
Într-un final,  relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei constituie obiectul 
juridic secundar în cazul prevăzut la alin.(4) art.189 CP RM. Anume libertatea fizică a persoanei 
şi  relaţiile sociale aferente acesteia, nu  însă securitatea publică, după cum  susţine  Iu.Larii [90, 
p.47], apare ca obiect juridic secundar al şantajului însoţit de răpirea proprietarului, posesorului 
sau  deţinătorului,  a  rudelor  sau  apropiaţilor  acestora.  Se  omite  faptul  că,  de  lege  lata,  răspun-
derea  penală  a  şantajului  se  agravează  ca  efect  al  răpirii  persoanei,  şi  nu  ca  rezultat  al  luării 
persoanei în calitate de ostatic, aşa cum a fost prevăzut, bunăoară, în alin.(4) art.148 din Codul 
penal al RSFSR în redacţia din 1960 (abrogat) [214]. 
Remarcăm că în toate ipotezele relevate mai sus valorile sociale lezate în plan secundar şi 
relaţiile  sociale  aferente  acestora  au  fost  identificate  în  dependenţă  de  varietăţile  acţiunilor 
adiacente din cadrul faptei prejudiciabile de şantaj; or, am şi susţinut  supra că există o corespon-
denţă dintre obiectul juridic secundar şi acţiunea adiacentă. Totodată, incidenţa obiectului juridic 
secundar o deducem şi din alte ipoteze decât acţiunea adiacentă. Este vorba despre situaţiile când 
în conţinutul constitutiv al infracţiunii este prevăzută cerinţa producerii unei anumite urmări, dar 
care  nu  constituie  acţiune  adiacentă.  Este  cazul  şantajului  soldat  cu  alte  urmări  grave  (lit.f) 
alin.(3) art.189 CP RM).  În lipsa unei  referiri  legale,  explicite sau implicite,  asupra valorilor  şi 
relaţiilor sociale aferente vizate, luând în consideraţie interpretarea judiciară a variantei agravate 
de  la  lit.f)  alin.(3)  art.189  CP  RM,  ce  se  conţine  în  pct.22  al  Hotărârii  Plenului  CSJ  a  RM 
nr.16/2005,  considerăm  că  relaţiile  sociale  referitoare  la  viaţa  persoanei  constituie  obiectul 
juridic  secundar.  De  asemenea,  ghidându-ne  de  acelaşi  act  judiciar  interpretativ,  atunci  când 
variantei agravate de la lit.f) alin.(3) art.189 CP RM i se subscrie modalitatea faptică – încetarea 
impusă a activităţii agentului economic sau a activităţii profesionale a persoanei fizice – în plan 
facultativ  sunt  lezate  relaţiile  sociale  cu  privire  la  desfăşurarea  normală  a  activităţii  agentului 
economic  sau  a  activităţii  profesionale  a  persoanei  fizice  sau  relaţiile  sociale  cu  privire  la 
menţinerea  solvabilităţii  agentului  economic.  Fireşte,  şi  alte  valori  sociale  facultative  pot  fi 
periclitate în cazul şantajului soldat cu alte urmări grave, dar, reieşind din ambiguitatea textului 
de lege, ne rezervăm dreptul de a le trece sub tăcere. 

---