Ion pachia tatomirescu I dum

Dup@ dou@ curente culturale, umanismul }i iluminismul, istoria literaturii universale a ^nregistrat curentele literare: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, futurismul, paradoxismul etc.

 Dactil

(lat. dactilus)

Dactilul este piciorul metric trisilabic, de origin@ pelasgo-thraco-frigian@, av$nd prima silab@ accentuat@.

%n combina]ie cu troheul alc@tuie}te adoneul (supra – adoneu / infra ritm).

 Dadaism

(cf. fr. dada-, „c@lu]“ / „marot@“ + suf. -ism)

Dadaismul este un curent literar, rom$nesc, mai înt$i, }i, apoi, „sufletul“ vulcanic al avangardei europene, proclam$nd drept principiu creator libertatea absolut@ a poeziei, a tuturor artelor, sfidarea tuturor conformismelor p$n@ la „conformismul contesta]iei“.

Dadaismul de Bucure}ti–G$rceni / Rom$nia – dup@ ce se europenizeaz@ pe via Bucure}ti–Zürich / Elve]ia, devine – pe linia Zürich–Paris / Fran]a – un curent ce ^}i arat@ ca o medalie cea de-a doua fa]@, numit@ suprarealism.

%nt$iul dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – G$rceni. „Prima atitudine“ avangardist-dadaist@ de lirism programatic-desolemnizat într-un limbaj sfid$nd normele sintactico-topice se ive}te în Rom$nia, între anii 1912 }i 1915, fiind rodul colabor@rii tinerilor poe]i, Ion Vinea (1895 – 1964) }i Tristan Tzara (n. Moine}ti-Rom$nia, 1896 – m. 1963, Paris).

%ntr-o „faz@ de recunoa}tere“, din anul 1912, spiritul avangardist al foarte tinerilor poe]i din Bucure}ti, Ion Vinea (Ion Iovanachi) }i Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), se ^ncearc@ ^n elaborarea / redactarea }i tip@rirea revistei Simbolul; sunt ^ncuraja]i / sprijini]i }i de prietenul lor, pictorul / graficianul Marcel Iancu (descoperitorul „pictopoeziei“ ce asigur@ „partea grafic@“ }i – ca „bancher al revistei“ –, «fondurile necesare tip@ririi», deoarece «avea p@rin]i boga]i» – CrohL, II, 366). Cei trei fac impresie foarte bun@ elitei poeziei parnasiano-simboliste din Rom$nia acelui anotimp, de vreme ce la Simbolul colaboreaz@ mai toat@ „floarea cea vestit@“ a poeziei noi: Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Cezar S@vescu, Adrian Maniu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen {tef@nescu-Est }. a.; nu este exclus@, ^n aceast@ perioad@ de c@utare a deosebi]ilor colaboratori pentru Simbolul, cunoa}terea lui Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buz@u: 1883 – 1923), „precursorul avangardismului / absurdului“, judec@tor / grefier la %nalta Curte de Casa]ie, chiar din 1912 (cf. CPes, 39). La Simbolul, dup@ cum certific@ }i Ov. S. Crohm@lniceanu, pe t$n@rul poet Tristan Tzara (Samyro – numele real al poetului este Samuel Rosenstock) ^l afl@m «d$nd iama prin toat@ recuzita simbolismului» (CrohL, II, 366). Poemele publicate ^n revista Simbolul (1912) de Tristan Tzara (alias Samuel Rosenstock), sub pseudonimul Samyro, stau sub pecetea c@ut@rilor unui drum propriu; dup@ cum observ@ criticul literar Eugen Simion, «adolescentul din 1912 reintroduce simbolurile curente (sicriul ca mesager al mor]ii, marea ^ndep@rtat@, c@l@torul care ^nainteaz@ pe r$ul vie]ii ^n c@utarea marilor enigme }i a elanurilor albe, eternul }i durerosul mai departe) ^ntr-o schem@ simbolist@ }i ea previzibil@ (Pe r$ul vie]ii); se remarc@, aici, f@r@ dificultate, ecouri din poemele lui Baudelaire insuficient asimilate; C$ntec (publicat ^n Simbolul, ca }i Poveste }i Dans de fee) aduce imaginea Timpului care pl$nge ^n caden]@ la fereastra iubitei }i a amorului alb care moare; nu este uitat simbolul cifrei trei care vine de la Minulescu...» (SPT, 7 sq.). Cu poeme pu]in mai ^ndr@zne]e dec$t ale „colegului de redac]ie“ se ^nf@]i}eaz@ – ^n revista Simbolul – Ion Vinea (ce le semneaz@ cu numele real: I. Iovanachi). %ntr-un Sonet – publicat ^n Simbolul, nr. 2 / 15 noiembrie 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494): Suprem@ floare-a toamnii-nt$rziate, / R@sare-n nesf$r}iri p@litul soare, / {i tainic, ca-n chilii de închisoare, / P@trunde-ncet prin neguri sf$}iate. // S-a}terne-n larguri palida-i ninsoare / {i-n calmul blond de raze-mpr@}tiate / Miresme de corole re-nviate / Plutesc, }i iar@ vin s@ ne-mpresoare. // Ca un sur$s pe buzele de moart@ / Senin@t@]i de zile ce dispar, / Apuse veri, azuru-n unda-i poart@. // {i ochii tri}ti ne urm@resc himera / Privesc spre cer, la norii cari par / Galere roze-n drum c@tre Cythera. (VOp, I, 127) –, criticul literar {erban Cioculescu constat@ o «melancolie u}or conven]ional@, fluen]@ melodioas@, st@p$nirea precoce a me}te}ugului ce caracterizeaz@ aceste versuri de ^ncep@tor abil» (CAlc, 25). %n aceea}i manier@ „aproape clasic@“ sunt: sonetul Lewdness (engl. „desfr$u“ / „destr@b@lare“, „prostitu]ie“), publicat ^n Simbolul, nr. 3 / 1 decembrie 1912, p. 49, cu titlul schimbat ^n Lowness („abjec]ie“) – potrivit textului dactilografiat din volumul de versuri preg@tit ^n 1956 pentru tipar –, sonet ^n al c@rui vers final parc@ reverbereaz@ avangardist Un sfinx lasciv îmbr@]i}$nd Pustia... (VOp, I, 495), poezia Mare (despre care {erban Cioculescu ne spune c@ are versuri «saturate de vocabularul roman]elor minulesciene» – ibid.–, ^ns@, ^n cazul lui Vinea, ^nr$urirea minulescian@ nu devine ca la Tristan Tzara «^nr$urire-obsesie») etc. Analiza poeziilor publicate de Ion Vinea }i Tristan Tzara ^n prima lor revist@, Simbolul, din 1912, dovede}te la ambii aleasa ^nsu}ire a marii lec]ii de poezie (parnasiano-simbolist@) din acel anotimp liric. Desigur, „munca redac]ional@“ de la Simbolul ^i „obose}te“ pe tinerii poe]i / pictopoe]i, determin$ndu-i s@ renun]e la asemenea eforturi pentru o vreme „de ^ntremare“.

Dar Ion Vinea }i Tristan Tzara, cei doi tineri redactori-poe]i bucure}teni de la Simbolul, din 1912, ^n febrilele vacan]e „de ^ntremare liric@“ pretrecute la mo}ia din G$rceni-Vaslui, ^ntre anii 1913 }i 1915, ^}i elaboreaz@ strategia avangardist-dadaist@, concretiz$nd-o ^ntr-o serie de poeme; tot la G$rceni, Ion Vinea ^i g@se}te prietenului-poet de la Simbolul, Samyro, alias Samuel Rosenstock, noul pseudonim: Tzara; prenumele Tristan }i-l pune singur; Ion Vinea m@rturise}te ^n acest sens: «Pseudonimul de Tzara i l-am g@sit eu, ^n 1915, ^ntr-o var@ petrecut@ la G$rceni (Vaslui). La numele de Tristan a ]inut mor]i}, ceea ce i-a atras infamul calambur Triste-#ne» (VOp, I, 501). C$t lucraser@ ^n 1912, ^n redac]ia de la Simbolul, tinerii Tristan Tzara }i Ion Vinea, „obosi]i“ de exigen]ele colaboratorilor de elit@ (supra), dar }i de elaborarea propriilor poezii (la Vinea, }i ^n forma fix@ a sonetului), simt imperios „absoluta libertate a poeziei / artei“, care s@ nu respecte vreun „canon“, „vreo norm@ / regul@“; ^n c@ut@rile lor ^n acest sens, mai ales cele din vacan]ele din 1913 – 1915, petrecute la G$rceni-Vaslui, Ion Vinea }i Tristan Tzara inventeaz@ }i „jocul de-a poezia“ – ca ^n „manifestul“ de peste c$]iva ani: Lua]i un ziar. / Lua]i ni}te foarfeci. / Alege]i în ziar un articol care s@ aib@ lungimea pe / care dori]i s-o da]i poeziei dumneavoastr@. / Decupa]i articolul. Decupa]i de asemenea, cu grij@, fiecare cuv$nt ce intr@ în / alc@tuirea articolului }i pune]i toate cuvintele într-o / pung@. / Agita]i înceti}or. / Scoate]i cuvintele, unul dup@ altul, dispun$ndu-le / în ordinea în care le ve]i extrage. / Copia]i-le con}tiincios. / Poezia v@ va sem@na. / Iat@-v@ un scriitor deosebit de original }i înzestrat cu o / înc$nt@toare sensibilitate... –, „joc“ prin care cuvintele pot intra ^ntr-o nuntire f@r@ frontiere. „Descoperirea“ pe care o fac ambii poe]i la G$rceni-Vaslui, noua lor poietic@ / poetic@ avangardist-dadaist@, se concretizeaz@ ^n produc]iile lor lirice dat$nd dintre anii 1913 }i 1915; la Tristan Tzara, este vorba despre poemele: Chemare (datat: «P@durea G$rceni, 1913» – TzPrim, 43), %nsereaz@ (datat: «1913, Mangalia» – TzPrim, 28), La marginea ora}ului (datat: «1913» – TzPrim, 30), Glas (datat: «Bucure}ti, 1914» – TzPrim, 23), *** Povestesc gr@dinii... (datat: «1914» – TzPrim, 26), Furtuna }i c$ntecul dezertorului, I, II (poem datat: «1914» – TzPrim, 12; prima parte a poemului este publicat@ ^n Chemarea, nr. 2 / 11 octombrie 1915; partea a II-a, ^n Azi, anul III, 4 octombrie 1934), %ndoieli (datat: «1914 – 1915» – TzPrim, 38), Vino cu mine la ]ar@ (poem datat: «G$rceni, 1915» – TzPrim, 15), C$ntec de r@zboi (datat: «1915» – TzPrim, 18), Veri}oar@, fat@ de pension (publicat ^n Noua revist@ rom$n@, vol. XVIII, 11 / 21 – 28 iunie 1915), Vacan]@ în provincie (publicat ^n Chemarea, nr. 1 / 4 octombrie 1915) }i Duminec@ (datat: «1915» – TzPrim, 33); la Ion Vinea, avem ^n obiectivul cercet@rii noastre poeziile: Eternitate («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 497), Fantezie («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 498), C$ntec de noapte («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 3» – VOp, I, 499), Capitol («publicat@ ^n Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 1» – VOp, I, 500), Un c@scat în amurg («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 27 / 16 august 1915, p. 531» – VOp, I, 501), Soliloc («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 29 / 30 august 1915, p. 569» – VOp, I, 501), Septembrie («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 34 / 4 octombrie 1915, p. 540» – VOp, I, 502), Parada plec@rii («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 35 / 11 octombrie 1915, p. 684» – VOp, I, 504) }i Stelele («publicat@ ^n Cronica, anul I, nr. 39 / 8 noiembrie 1915, p. 762» – VOp, I, 506).

A}adar, ^n vara anului 1915, cei doi tineri poe]i avangardi}ti-dadai}ti, Samuel Rosenstock – „botezat“ de Ion Vinea, cu numele de Tristan Tzara – }i „na}ul“ revin de la G$rceni-Vaslui, ^n Bucure}ti, hot@r$]i s@ intre ^n „panoul central al Poeziei“. Ion Vinea }i Tristan Tzara se ^ncr$nceneaz@ ^n credin]a c@ „jocul cuvintelor“ descoperit de ei poate fi decretat drept principiu poetic / estetic; cei doi se ^ncordeaz@ din nou }i scot ^n Bucure}ti, la 4 octombrie 1915, primul num@r al unei noi «reviste literare }i politice», s@pt@m$nalul Chemarea, prin care s@-}i lanseze propriile teorii estetice }i produc]iile lor lirice, „antiparnasiene“ / „antisimboliste“. Primul num@r al revistei Chemarea «se deschide cu un Avertisment incendiar semnat de Ion Vinea, în care se proclam@ „abandonarea tuturor dogmelor }i anchilozelor“ }i legiferarea r@zvr@tirii „împotriva presei, b$lci de surle }i trompete, }i a cititorilor, mas@ amorf@ }i brut@ de victime oneste }i incon}tiente“.» (HDic, 76). Este de fapt primul manifest avangardist-dadaist. Al@turi de Avertismentul incendiar al lui Ion Vinea este publicat@ }i poezia Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara: Pe cer p@s@rile nemi}cate / Ca urmele ce las@ mu}tele / Stau de vorb@ servitori în pragul grajdului / {i-au înflorit pe c@rare r@m@}i]ele dobitoacelor. // Trece pe strad@ domnul în negru cu feti]a / Bucuria cer}etorilor la înserare / Dar am acas@ un Polichinelle cu clopo]ei / S@-mi distreze întristarea c$nd m@ în}eli // Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru / Amintire cu miros de farmacie curat@ / Spune-mi, servitoare b@tr$n@, ce era odat@ ca niciodat@, / {i tu veri}oar@ cheam@-mi aten]ia c$nd o s@-mi c$nte cucul // S@ ne cobor$m în r$pa / Care-i Dumnezeu c$nd casc@ / S@ ne oglindim în lacul / Cu m@t@suri verzi de broasc@ // S@ fim s@raci la întoarcere / {i s@ batem la u}a str@inului / Cu ciocul p@s@rilor în coaj@ de prim@veri / Sau s@ nu mai mergem nic@ieri / Doliu alb la fecioara vecinului. (TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76). Dup@ cum bine observa criticul Eugen Simion, t$n@rul poet de Bucure}ti, din orizontul anului 1915, Tristan Tzara, «umile}te subiectele reputat lirice, solemne, misterioase prin compara]ii de o banalitate studiat@; o r$p@ este ceva ce seam@n@ cu Dumnezeu c$nd casc@; sufletul este un zidar care se întoarce de la lucru (...), amintirea are miros de farmacie curat@...» (SPT, 9); mai sunt evidente: „bruiajele“ sintaxei / topicii, „bifurcarea“ complementului circumstan]ial de loc (s@ batem: 1. „la u}a str@inului“; 2. „^n coaj@ de prim@veri“) ^ntru „glisarea“ eroului liric aidoma lui F@t-Frumos „la r@scruce“; „dinamitarea morfologiei basmului rom$nesc, dispersarea mitemelor ^n „toate“ punctele cardinale ale textului (B@tr$na din basm ce d@ sfatul ^ntru biruin]@ lui F@t-Frumos devine „servitoare b@tr$n@“ interogat@ asupra „existen]ei timpului mitic“; Omul Negru din desc$ntecele rom$ne}ti este substituit cu domnul negru cu feti]a, „spurcarea cerului“, p@s@rile cu plisc de fier... etc.) pentru a da verosimilitate „}antierului“ din care se ^ntoarce „sufletul-zidar“ ^n numele amintirii „cu miros de farmacie“ (aluzie la „hot@r$rea-i demiurgic@“ de a face „curat ca la farmacie“ ^n spa]iul poeziei), „}ocarea receptorului“ prin „profanare“ / „spurcare“ (cerul cu p@s@ri fixe ca excremetele mu}telor; “^nflorirea baligilor pe c@rare“; lac – broasc@ etc.), „puterea / capacitatea de dic]ionar“ ^ntru „sem@narea“ cuvintelor ^n aria textului – rezultat al metodei „decup@rii vocabulelor“ cu foarfecele dintr-un articol de ziar („forfecarea cotidianului“) etc. %n al doilea num@r al revistei Chemarea, Tristan Tzara ^ncredin]eaz@ luminii tiparului }i poemul Furtuna }i c$ntecul dezertorului; din volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara }i Insurec]ia de la Zürich..., ^ngrijit de Sa}a Pan@, afl@m c@ poemul dateaz@ din anul 1914: A plesnit lumina din obuze / {i a cr@pat fulger în m$na noastr@... // (...) // Gerul: oasele f@r$m@, carnea m@n$nc@ / Noi l@s@m inima s@ pl$ng@. // De ce alunec@m de-a lungul muntelui spintecat ? / Zbier$nd }i-a desc@tu}at furtuna, leii... // (...) // E at$t întuneric, c@ numai vorbele-s lumin@. // (...) // Rup granate vinete buc@]i de cer încle}tate în scuturi, / Mu}c@ ghea]a norilor }i se pr@v@lesc table de o]el în brum@ / Pomii se ml@die cum corabia de funii / Smulg lilieci petale albe de pe romani]a lunii. / V$ntul îi azv$rle }i sf$}ie. / Numai mie noaptea nu-i frumoas@, / Numai mie. // C$ntecul oprit g$nd: gerul oasele f@r$m@ carnea m@n$nc@ / Las@ inima s@ pl$ng@. (TzPrim, 9 sqq.). Penultimul stih, C$ntecul oprit g$nd: oasele f@r$m@ carnea m$n@nc@, pune ^n eviden]@ metoda dadaist@ a confec]ion@rii versului prin „forfecarea“ articolului de ziar, urmat@ de decuparea cuvintelor, de v$r$rea lor ^n pung@ (nu ^n p@l@rie, spre a evita ispita citirii lor }i „select@rii“ ^nainte de a le „extrage), apoi de u}oara agitare a pungii, de scoaterea cuvintelor din pung@ }i de dispunerea lor ^n ordinea extragerii. Poetul nu se mai deranjeaz@ cu pusul conjunc]iilor coordonatoare / subordonatoare ^n fraz@ („...f@r$m@ }i carnea m@n$nc@“), ori cu verbul auxiliar, cu timpul perfect compus („c$ntecul a oprit g$ndul“), l@s$nd cuvintele „^n topica“, ^n „forma“ extragerii din pung@: C$ntecul oprit g$nd: gerul oasele f@r$m@ carnea m$n@nc@... Aceea}i re]et@ avangardist-dadaist@, descoperit@ de ambii poe]i la G$rceni-Vaslui, o g@sim }i ^n poemul lui Ion Vinea, Un c@scat în amurg, scris ^n vara anului 1913, dar publicat ^n Cronica, din 16 august 1915 (supra); ^n acest poem, Ion Vinea elogiaz@ misteriosul relief de G$rceni-Vaslui, cu un d$mb pe care «Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu geamul rotund», ori misterioasa p@dure de G$rceni, «nervoas@ ca o herghelie», p@dure ^n care }i Tristan Tzara scrie poemul Chemare (TzPrim, 41 – 43); dar Ion Vinea, cu un „plus de rafinament“ – pe care i-l d@ faptul c@ este mai mare cu un an }i o zi dec$t prietenul s@u, Tristan Tzara –, valorific@ mai bine resursele sinestezice (ale cuvintelor din articolele de ziar / dic]ionar „trase cu penseta din pung@“), p@str$nd, unde este absolut necesar, }i conjunc]iile, surprinz$nd nu un Dumnezeu care casc@ gura-r$p@ (cf. Vacan]@ în provincie de Tristan Tzara), ci un Dumnezeu ce joac@ table (inspira]ia av$nd aceea}i surs@ din care sa ivit }i la Tristan Tzara, ^n poemul Vino cu mine la ]ar@, compara]ia «o s@ juc@m }ah ca doi farmaci}ti b@tr$ni»), un Dumnezeu neatent la aruncatul zarurilor etc.: A t@cut p@durea nervoas@ ca o herghelie; p$ntecul ei, / valea mat@ }i rotund@, în bruma dealurilor: femeie goal@ între perne moi. / Clo}c@ supranatural@, seara închide aripi de nori pe ou@le / s@te}ti – }i pe un d$mb din fund Dumnezeu a jucat table / }i a sc@pat G$rcenii, zaruri cu geamul rotund. / ...De o s@pt@m$n@ nici un factor po}tal n-a mai sunat din corn, c@lare / în schimb, iat@ un pop@-negru c@l@re}te cu picioarele în }osea / iat@ dep@rtarea muge }i s-a}terne pe o ciread@ / iat@ v$ntul se înham@ cu t@l@ngi mo}tenite din tat@ în fiu / iat@... / nu mai }tiu, pesemne e t$rziu, / c@ci luce}te s@r@cia-n lumini]e la ferestre mici ca ni}te iconi]e / c@ci gospod@riile cerului s-au închis / sfin]ii }i-au lep@dat pe nori nestinse pipele }i s-au culcat cu nevestele / c@ci turme biblice }i plictisite urc@, urc@, urc@, urc@ pe / c@rare }i pocnesc bice, h@is-ceà }i vorbe murdare. (VOp, I, 134). Ion Vinea a p@strat ^n taina laboratorului s@u din Bucure}ti „comoara poeziei avangardist-dadaiste“ descoperit@ cu prietenul s@u la G$rceni-Vaslui; Tristan Tzara „a v$ndut-o“ la Zürih-Elve]ia, ^n schimbul celebrit@]ii numelui s@u.

Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucure}ti – Zürich / Paris. Dup@ cum se }tie, ^n 1916, Rom$nia intr@ ^n primul r@zboi mondial. Neexpun$ndu-se pericolului bombardamentelor, Tristan Tzara, prin ianuarie 1916, p@r@se}te Bucure}tiul }i se ^ndreapt@ spre Elve]ia, ]ara „ocolit@“ de taifunurile primei conflagra]ii mondiale, stabilindu-se la Zürich pentru o vreme ^n care numele ^i este sortit rapidei celebrit@]i europene / universale. Fire}te, t$n@rul Tristan Tzara duce cu el din Bucure}ti-Rom$nia, la Zürich-Elve]ia, }i „noua estetic@ avangardist-dadaist@“ elaborat@ (la G$rceni-Vaslui }i Bucure}ti) cu prietenul s@u, Ion Vinea, c$t }i „tezaurul s@u“ de nou@ poezie, lans$ndu-le pe „pia]a artelor“ din noua-i re}edin]@, estetic@ }i poezie ce }ocheaz@, ce devin mod@ / curent, ce cap@t@ de-acum numele de mi}care dadaist@, de dadaism. Estetica / mi}carea avangardist-dadaist@ porne}te din Bucure}ti-Rom$nia (de la Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca }. a.), ajunge la Zürich-Elve]ia (prin Tristan Tzara ce, la 8 februarie 1916, ^n Cabaretul Voltaire, „boteaz@“ curentul, ^n prezen]a „principalilor aderen]i“, cu numele de dadaism – la „ceremonie“ particip$nd Hugo Ball, Hans Arp, Richard Heuelsenbeck }. a.: Tristan Tzara «v$r@ la ^nt$mplare cu]itul de t@iat h$rtie ^ntr-un Larousse }i d@ de cuv$ntul Dada care e ^n capul coloanei din dreapta }i ^nseamn@ „Cheval, dans le langage des enfants...“; / ... / curentul fu deci numit Dada; grupul public@ ^nt$iul Le Cabaret Voltaire – iunie 1916 –, apoi buletinul Dada – cinci numere din iulie 1917 ^n mai 1919 – }i ^n sf$r}it Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq.), iar de aici, la Paris, de unde „ia circuitul universalit@]ii“, ar@t$ndu-}i „a doua fa]@ a monedei“ ca suprarealism. Mai departe, istoria avangardist-dadaist@ este cunoscut@ (cf. CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.).

 Daoism (Taoism)

(din chinezescul Dao / Tao, „cale“ + suf. -ism)

Daoismul – sau Taoismul – este una dintre religiile chineze, întemeiat@ pe sistemul filosofic al lui Lao Zi (604 – 571 î. H.), av$nd în nucleu principiul Dao / Tao, „Calea Adev@rului“, desemn$nd „elementul primordial absolut în geneza universului“, în jurul c@ruia se consteleaz@ trei „înveli}uri doctrinare“: (1) purificarea ens-ului uman prin anihilarea narcisismului / egoismului, a iubirii de sine; (2) contopirea cu Dao / Tao prin pierderea sinelui; (3) ob]inerea for]ei de propulsare, de spargere limitelor tragic-existen]iale, spa]io-temporale, prin contopirea individualului cu Dao / Tao.

«Dao / Tao este acela de care nu po]i s@ te ^ndep@rtezi; acela de care po]i s@ te ^ndep@rtezi nu este Dao / Tao» este fraza esen]ial@ din Zhongyong / „Doctrina Mijlocului“. Alan Watts, ^n lucrarea «Dao – calea ca o curgere de ap@», ne ^ndeamn@ s@ ne limpezim paradoxul, lu$nd seama la dialogul dintre doi mae}tri ai Budismului-Chan, Nan Quan }i Zhao Zhou: «Zhao Zhou a ^ntrebat: „Ce este Dao ?“ / Maestrul (Nan Quan) a replicat: „Con}tiin]a ta obi}nuit@ este Dao.“ / „Cum se poate s@-i fii din nou pe potriv@, te ^ndep@rtezi pe dat@ de el.“ / „Dar dac@ nu-]i pui ^n minte una ca asta, cum po]i oare s@-l cuno]ti pe dao ?“ / „Dao, a spus maestrul, nu ]ine nici de cunoa{tere, nici de lipsa de cunoa}tere. Cunoa}terea este fals@ ^n]elegere; lipsa de cunoa}tere este oarb@ ne}tiin]@. Dac@ ^l ^n]elegi cu adev@rat }i dincolo de orice ^ndoial@, dao este precum cerul gol. De ce s@ amesteci aici binele }i r@ul ?“ (...) Cu alte cuvinte, oamenii ^ncearc@ s@ for]eze lucrurile numai atunci c$nd nu-}i dau seama c@ lucrul acesta este imposibil – c@ nu te po]i ^ndep@rta ^n nici un fel de curgerea naturii. %]i po]i imagina c@ te afli ^n afara lui Dao sau c@ e]ti separat de al }i c@ astfel po]i fie s@-l urmezi, fie nu: dar chiar acest fel de a te imagina se afl@ el ^nsu}i cuprins ^n curgerea lucrurilor, c@ci nu exist@ nici o alt@ cale ^n afara C@ii. Vr$nd-nevr$nd, noi suntem ea }i mergem o dat@ cu ea. (...) Dao nu este dec$t un nume pentru orice se ^nt$mpl@ sau, cum scrie Lao zi, „Principiul Dao este ceea ce se petrece de la sine (ziran)“» (WatD, 66 sq.).

 Desc$ntec

(din pelasgo-thraco-dacicul descanticua, „f@r@ c$ntec“; v. lat. canticum, „c$ntec“)

Dec$ntecul este specia epic-folcloric@, av$nd adesea }i elemente lirice, în func]ie de destina]ie / receptor, care const@ într-un oralo-text, de regul@, magic-simbolic, „inhibator“ / „hermetic“, „misteric / ini]iatic“, adresat de „vraciul“ / „medicul“ pelasgo-thraco-dac, sau valah / dacorom$n-arhaic, aflat, în antichitate, în sfera Zalmoxianismului, iar dincoace de primul secol al erei noastre, tot mai mult din sfera Cre}tinismului Cosmic, desigur, at$t bolnavului, c$t }i asisten]ei, în vrema exercit@rii practicilor t@m@duitoare (cu plante medicinale în diferite „combina]ii“, „propor]ii“, „formule“, ori cu substan]e chimice), cu scop dublu, psihoterapeutic }i „de a-}i asigura secretul profesiei“.

Desc$ntecul se atest@ ^n orizontul anului 403 ^. H., acompaniind practicile psihoterapeutice ale medicilor Cogaionului / Sarmizegetusei, ale medicilor-militari ai Zalmoxianismului. Platon (428 – 347 î. H.), în «Charmides» (156, c – 157, b), certific@ ^n acest sens: „Tot a}a e, Charmides, }i cu desc$ntecul nostru. L-am deprins acolo, în tab@ra militar@, de la un thrac, unul dintre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice c@ st@p$nesc me}te}ugul de a te face nemuritor. {i spunea thracul acesta, c@ medicii greci pe bun@ dreptate iau seama la cele pe care tocmai le pomeneam; numai c@ «Zalmoxis – ad@ugi el –, regele nostru, ce e (ca }i un) zeu, arat@ c@, dup@ cum nu trebuie s@ încerc@m a vindeca ochii f@r@ s@ vindec@m capul, sau capul f@r@ s@ ]inem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi îns@n@to}it f@r@ (s@ ]inem seama de) suflet. Aceasta }i e pricina pentru care medicii greci nu isbutesc s@ vindece cele mai multe boli: ei nu se ridic@ p$n@ la întregul de care ar trebui s@ se îngrijeasc@, iar dac@ nu-i merge bine acestuia, nici partea nu se poate îns@n@to}i. {i toate de aici pornesc – ^mi l@murea el –, de la suflet: at$t cele rele c$t }i cele bune ale trupului ori ale f@pturii noastre depline, }i de aici se revars@ ele, a}a cum de la cap totul se resfr$nge asupra ochilor. Prin urmare, mai ales sufletul se cade îngrijit, dac@ avem de g$nd s@ aducem la o bun@ stare at$t capul c$t }i restul trupului. Iar sufletul – ar@ta el, dragul meu –, se îngrije}te cu anume desc$ntece }i desc$ntecele acestea nu sunt altceva dec$t rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se isc@ în suflete în]elepciunea; iar o dat@ ce aceasta iese la iveal@ }i st@ruie în noi, îi e lesne s@ deschid@ cale s@n@t@]ii }i c@tre cap }i c@tre trrupul tot.». %nv@]$ndu-m@ a}adar asemenea leac }i asemenea desc$ntec, m@ ^ndemna s@ nu m@ las ^nduplecat de nimeni s@-i ^ngrijesc capul cu leacul acesta, p$n@ nu-mi va fi ^nf@]i}at mai ^nt$i sufletul spre a fi ^ngrijit prin desc$ntec...“ (PO, I, 183 sq.). Desigur, de la rostirile frumoase ale desc$ntecului din oralitatea cult@ a Zalmoxianismului, ce a impresionat pe filosof, ^n orizontul anului 403 ^. H., desc$ntecul a str@b@tut cele aproape dou@ milenii ]i jum@tate p$n@ ^n zilele noastre; pentru farmecul poeziei con]inute reproducem aici un fragment dintr-un «Desc$ntec de albea]@» (adic@ de t@m@duire a cataractei), a}a cum a fost cules }i publicat ^n anul 1879, ^n «Albina Carpa]ilor»: «– Eu cum nu m-oi t$ngui / {i cum nu m-oi gl@sui / Cu glas mare / P$n@-n cer, / Cu lacr@mi / P$n@-n p@m$nt ? / C-am s$necat / {-am m$necat / De la cas@, / De la mas@, / Pe cale, / Pe c@rare, / Gras / {i frumos, / Rumen / {i voios; / Dar, c$nd am fost / La mijloc de cale, / de cale, de c@rare, / M-au ^nt$lnit / V$ntoasele / {i Frumoasele; / D-^n p@m$nt m-au tr$ntit, / Gras-negru m-au f@cut, / Cu ]@rn@ m-au acoperit, / Albea]@-n ochi mi-au b@gat, / F@r' de vederi m-au l@sat ! / – Taci, Ioane, nu mai pl$nge / Cu lacr@mi de s$nge; / Nu te t$ngui, / Nu te gl@sui / C@ eu te-oi lecui ! / Maica Domnului, / Din poarta Cerului / Scar@ de aur a slobozit...» (TPp, II, 3o sq.). Un „desc$ntec de dragoste“, rostit „pe mosor“ de fecioara p@r@sit@ de F@t-Frumosu-i, ori, poate, chiar aceast@ «Vraj@ de ursit@», plin@ }i de „poezia cifrelor“, inspir@, desigur, }i poe]i parnasiano-hermetici de talia lui Ion Barbu: «Br$ne, br$ni}orul meu, / F@-te }arpe laur, / {arpe balaur, / Cu solzii de aur, / Cu totul de aur, / Cu 24 de picioare / Merg@toare, / Cu 24 limbi / %mpung@toare, / Cu 24 aripi / Zbur@toare. / Br$ne, br$ni}orul meu ! / De-a fi ^n sat aicea, / De-a fi la aal doilea, / De-a fi la al treilea, / De-a fi la al patrulea, / De-a fi la al cincelea, / De-a fi la al }aselea, / De-a fi la al }aptelea, / De-a fi la al optelea, / de-a fi la aal nou@lea, / De-ar fi ori}iunde-ar fi, / Cu limbele / S@-l ^mpungi, / La inim@ / S@-l str@pungi / {i la mine / S@-l aduci, / {i cu solzi / S@-l solze}ti, / {i la mine / S@-l porne}ti...» (TPp, II, 56). %ntr-o balad@ ca «Riga Crypto }i lapona Enigel» de Ion Barbu, astfel de desc$ntece reverbereaz@ autentice profunzimi de suflet cogaionic: «Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi ad$nc ^n el; / De zece ori, f@r@ sfial@, / Se oglindi ^n pielea-i cheal@; // {i sucul dulce ^n@cre}te ! / Ascunsa-i inim@ plesne}te, / Spre zece vii pece]i de semn, / Venin }i ro}u untdelemn.../ (...) // De a r@mas s@ r@t@ceasc@ / Cu alt@ fa]@, mai cr@iasc@: / Cu Laurul-Balaurul / S@ toarne-^n lume aurul, / S@-l toace, gol la drum s@ ias@, / Cu m@s@lari]a-mireas@, / S@-i ]ie de ^mp@r@teas@.». Costat@m c@, din 1927, anul volumului de debut, «Cuvinte potrivite», desc$ntecul devine o liric@ specie cult@ }i prin pana lui Tudor Arghezi: «Lac@te, cine te-a ^nchis / La u}a marelui meu vis ? / Unde ni-i cheia, unde-i p@zitorul, / S@ sfar@me z@vorul / {i s@ vedem ^n fundul nop]ii noastre / Mi}c$ndu-se comorile albastre ? / Un pas din timp ^n timp, greoi, / Se apropie, dar a trecut de noi. / To]i pa}ii se sf$r}esc }i pier / Pentru urechea ta de fier. / De-o v$n@-ntoars@ peste tine / Cred c@ at$rn@ din v@zduh glicine / {i, de pe bol]i, zorele / {i muguri }i ciorchini de stele. / Cine va pune-n u}a noastr@ cheie / O singur@ sc$nteie ? / Lumina ochiul }i-l a}az@ / {i-n ^nc@pere caut@ s@ vaz@. / Lac@tul simte }i tresare / Cu bezna mea, ca de o s@rutare. / Stea, nu po]i tu intra-n veriga lui / {i lac@tul t@cerii s@-l descui ?» (Desc$ntec – ArV, I, 26).