Codul Penal al Republicii Austria

Art. 46. Liberarea condiționată din penitenciar

(1) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate din pedeapsa cu închisoarea aplicată prin hotărârea de condamnare sau stabilită prin procedura de grațiere sau din partea de pedeapsă cu executarea în regim de detenție a cărei executare nu a fost suspendată, dar cel puțin 3 luni, executarea restului de pedeapsă îi va fi suspendată condiționat cu stabilirea unui termen de încercare de îndată ce, având în vedere efectul măsurilor conform dispozițiilor art. 50-52, este îndreptățită presupunerea că prin liberarea condiționată persoana condamnată nu se va abține mai puțin decât prin continuarea executării pedepsei de la săvârșirea altor fapte penale.

(2) În cazul în care o persoană condamnată a executat jumătate, dar nu două treimi din pedeapsa cu închisoarea, aceasta nu va fi liberată condiționat, în ciuda îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. 1, atâta vreme cât, având în vedere gravitatea faptei, continuarea executării pedepsei este necesară pentru a preveni săvârșirea de fapte penale de către alte persoane.

(Observație: Alin. 3 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 154/2015)

(4) În cazul hotărârilor date conform dispozițiilor alin. 1 se va avea în vedere în ce măsură prin executarea deja consumată a pedepsei, în special și printr-un tratament început în mod voluntar pe perioada executării în înțelesul dispozițiilor art. 51 alin. 3 pe care persoana condamnată este dispusă să îl continue în libertate, s-a produs o modificare a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta sau în ce măsură prin măsurile prevăzute la art. 50-51 aceasta poate fi atinsă.

(5) În cazul în care o persoană condamnată execută mai multe pedepse cu închisoarea, părți de pedeapsă sau resturi de pedeapsă, durata totală a acestora este esențială dacă acestea sunt executate imediat una după cealaltă sau sunt întrerupte de perioade în care persoana este deținută în temeiul unui mandat oficial. Cel mai târziu după 15 ani se va analiza în fiecare caz în parte posibilitatea liberării condiționate. Dacă a fost dispusă și o pedeapsă complementară (art. 31, 40), atunci sunt esențiale și în cazul executării neîntrerupte toate pedepsele avute în vedere la aplicarea pedepsei accesorii; dacă executarea uneia dintre aceste pedepse a fost suspendată, la calcularea datei de referință (art. 46 alin. 1 și 2), precum și a restului de pedeapsă de executat se va face deducerea timpului efectiv petrecut în detenție. O eventuală pedeapsă anterioară alături de care s-a dispus și o pedeapsă accesorie nu va fi luată în considerare dacă persoana condamnată a fost liberată condiționat anterior executării a jumătate din durata pedepsei.

(6) Persoana condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață va putea fi liberată condiționat doar dacă a executat cel puțin 15 ani și este îndreptățită presupunerea că nu va mai săvârși alte fapte penale.
Art. 47. Suspendarea executării unei măsuri de siguranță privative de libertate

(1) Persoanele internate într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranță vor putea fi externate doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiționate. Pentru persoanele internate într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți și cele internate într-o unitate pentru infractori recidiviști periculoși, măsura încetează dacă perioada de deținere (art. 25 alin. 1) a expirat sau dacă, în cazul deținerii într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți, o continuare sau completare a tratamentului contra dependenței nu ar aduce o ameliorare, în timp ce în toate celelalte situații doar după stabilirea unui termen de supraveghere în cadrul liberării condiționate.

(2) Liberarea condiționată dintr-o măsură de siguranță privativă de libertate va fi dispusă atunci când, având în vedere conduita și evoluția persoanei internate în unitate, personalitatea acesteia, starea de sănătate, trecutul acesteia și perspectivele de reintegrare socială, se poate presupune că starea de pericol avută în vedere de măsura de siguranță nu mai există.

(3) Dacă infractorul este liberat condiționat dintr-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranță sau dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenți sau măsura a încetat înainte de termen, se vor aplica dispozițiile art. 24 alin. 1 ultima teză.

(4) Hotărârea privind faptul că internarea infractorului în unitatea pentru infractori recidiviști periculoși nu mai este necesară (art. 24 alin. 2) este asimilată liberării condiționate dintr-o unitate pentru infractori recidiviști periculoși.
Art. 48. Termenul de supraveghere

(1) Termenul de supraveghere în cazul liberării condiționate dintr-o pedeapsă cu închisoarea este de minimum un an și maximum 3 ani. În cazul în care continuarea tratamentului în înțelesul dispozițiilor art. 51 alin. 3 pe care persoana condamnată a fost de acord să îl urmeze se dovedește a fi necesară în scopul justificării unei liberări condiționate (art. 46 alin. 4), termenul de supraveghere este de minimum un an și maximum 5 ani. Dacă restul de pedeapsă care face obiectul liberării condiționate depășește 3 ani sau dacă liberarea condiționată se face în legătură cu executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru săvârșirea unei fapte penale contra libertății și integrității sexuale de mai mult de un an, termenul de supraveghere este de 5 ani. În cazul liberării condiționate din pedeapsa detențiunii pe viață termenul de supraveghere este de 10 ani.

(2) Termenul de încercare în cazul liberării condiționate dintr-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranță și dintr-o unitate pentru infractori recidiviști periculoși este de 10 ani, iar dacă fapta penală în urma săvârșirii căreia a fost dispusă măsura internării nu este sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea de mai mult de 10 ani, doar 5 ani. În cazul liberării dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenți termenul de supraveghere este de minimum un an și maximum 5 ani.

(3) Dacă măsura supravegherii restului de pedeapsă sau liberarea condiționată dintr-o măsură de siguranță privativă de libertate nu este revocată, aceasta este considerată definitivă. Termenele care încep să curgă de îndată ce pedeapsa sau măsura de siguranță a fost executată se vor calcula într-un astfel de caz începând de la data liberării condiționate din executarea pedepsei sau a măsurii de siguranță.

Art. 49. Modul de calcul al termenelor de supraveghere

(1) Termenul de supraveghere începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere (art. 43-45) sau liberarea condiționată (art. 46 și art. 47). Perioadele în care persoana condamnată a fost deținută în baza unui mandat oficial nu sunt avute în vedere la stabilirea termenului de supraveghere. Dacă o persoană condamnată este liberată condiționat dintr-o parte de pedeapsă cu închisoarea a cărei executare nu a fost suspendată anterior expirării termenului de supraveghere dispus pentru partea de pedeapsă cu suspendarea executării, ambele termene de supraveghere vor expira doar împreună.

Art. 50. Măsurile de supraveghere (probațiunea) și obligațiile

(1) Dacă pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate dispusă împotriva unui infractor este suspendată sub supraveghere sau dacă infractorul este liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, instanța îi va impune anumite obligații sau îl va obliga să se prezinte la serviciul de probațiune dacă aceste măsuri sunt necesare sau oportune în vederea prevenirii săvârșirii de alte fapte penale de către respectivul infractor. Același lucru este valabil și atunci când instanța dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere (art. 13 Legea privind faptele penale săvârșite de tineri, 1988) sau atunci când începerea executării unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă penală săvârșită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani este amânată în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 1 punctul 2 lit. a din Legea privind executarea pedepselor sau art. 52 din Legea privind faptele penale săvârșite de tineri, 1988, pentru o perioadă de mai mult de 3 luni.

(2) Prezentarea în fața serviciului de probațiune se va dispune întotdeauna atunci când persoana condamnată este liberată condiționat

1. anterior executării a două treimi din pedeapsa cu închisoarea (art. 46 alin. 1)

2. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă săvârșită anterior împlinirii vârstei de 21 de ani,

2a. din executarea unei pedepse cu închisoarea dispuse pentru o faptă contra libertății și integrității sexuale,

3. din executarea unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani sau

4. din executarea pedepsei detențiunii pe viață.

În cazurile prevăzute la punctul 1 și 2 se poate renunța la obligarea infractorului de a se prezenta în fața serviciului de probațiune doar atunci când, având în vedere tipul infracțiunii, persoana infractorului și evoluția acestuia, se poate prezuma ca acesta nu va săvârși alte fapte penale chiar dacă nu îi va fi impusă această măsură de supraveghere.

(3) Măsurile de supraveghere (probațiunea) și obligațiile vor fi menținute pe durata stabilită de instanță, dar nu mai mult de finalul termenului de încercare, cu excepția cazului în care sunt revocate sau rămân fără obiect mai devreme. În cazul prevăzut la alin. 2 punctul 3 se va dispune măsura de supraveghere a probațiunii cel puțin pentru primul an, iar în cazul prevăzut la alin. 2 punctul 4 cel puțin pentru primii 3 ani după liberare.

Art. 51. Obligațiile

(1) Obligațiile includ sarcini și interdicții a căror respectare este de natură să îl împiedice pe infractor să săvârșească alte fapte penale. Obligațiile care contravin drepturilor persoanei sau constituie o imixtiune în modul de viață al infractorului nu sunt admisibile.

(2) Infractorul poate fi obligat în special să locuiască într-un anumit loc, la o anumită familie sau într-o anumită instituție, să nu se apropie de o anumită locuință, un anumit loc sau anumite persoane, să nu consume băuturi alcoolice, să învețe sau să exercite o meserie potrivită, corespunzător cunoștințelor, abilităților și înclinațiilor sale , să anunțe orice schimbare a domiciliului sau locului de muncă și să se prezinte la anumite intervale de timp în fața instanței sau a altei entități. Repararea prejudiciului produs prin săvârșirea faptei poate face de asemenea obiectul unei obligații dispuse de instanță și atunci când această obligație poate avea o influență asupra deciziei cu privire la necesitatea executării pedepsei în vederea prevenirii săvârșirii de fapte penale de către terți.

(3) Cu acordul prealabil al infractorului, acestuia îi poate fi impusă, cu respectarea condițiilor de la alin. 1, obligația de a se supune unei terapii împotriva dependenței, unui tratament psihoterapeutic sau unui tratament medical. Nu poate fi impusă, nici măcar cu acordul infractorului, obligația de a se supune unui tratament medical care include o intervenție chirugicalăchirurgicală.

(4) Instanța poate impune obligații și ulterior, pe parcursul termenului de supraveghere, sau poate modifica sau revoca obligații impuse, în măsura în care aceasta pare oportun în sensul dispozițiilor art. 50.

(5) Pentru obligațiile care au legătură cu suspendarea executării unei măsuri de siguranță în sensul dispozițiilor art. 45 se aplică mutatis mutandis dispozițiile art. 179a din Legea privind executarea pedepselor, publicată în BGBl. nr. 144/1969.

Art. 52. Măsurile de supraveghere (probațiunea)

(1) Atunci când instanța dispune măsura de supraveghere a probațiunii, conducătorul serviciului de probațiune competent va aloca infractorului un consilier de probațiune și va anunța instanța în această privință. Consilierul de probațiune se va strădui cu vorba și cu fapta să îl ajute pe infractor să adopte un mod de viață și o atitudine de natură să îl împiedice pe acesta ca în viitor să săvârșească alte fapte penale. Dacă este necesar, consilierul de probațiune îl va sprijini pe acesta în mod corespunzător în eforturile sale de a-și acoperi nevoile vitale, în special locuința și munca.

(2) Consilierul de probațiune va raporta instanței cu privire la activitatea desfășurată și constatărilepercepțiile sale

1. atunci când instanța o solicită sau atunci când este necesar sau oportun în vederea îndeplinirii scopului probațiunii,

2. atunci când măsura de supraveghere a probațiunii poate fi eventual revocată,

3. în orice situație, dar la 6 luni de la dispunerea măsurii probațiunii, precum și la încetarea încearea acesteia,

4. pe durata controlului judiciar (art. 52a alin. 2).

(3) Pe parcursul termenului de supraveghere instanța va dispune sau va revoca și ulterior măsura de supraveghere a probațiunii în măsura în care acestea sunt considerate oportune în sensul dispozițiilor art. 50. În cazurile prevăzute la art. 50 alin. 2 punctul 1-3, la expirarea unui an de la liberare, după depunerea unui raport întocmit de consilierul de probațiune și a unui punct de vedere emis de conducătorul serviciului de probațiune competent, instanța se va pronunța cu privire la necesitatea sau oportunitatea menținerii măsurii de supraveghere a probațiunii.

Art. 52a. Controlul judiciar în cazul autorilor de infracțiuni contra libertății și integrității sexuale și agresiuni sexuale

(1) Atunci când un infractor care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru o faptă penală

1. contra libertății și integrității sexuale sau

2. contra integrității corporale sau vieții sau libertății, atunci când fapta a fost săvârșită în scopul autostimulării sau autosatisfacerii sexuale,

sau atunci când împotriva acestuia a fost dispusă pentru o astfel de faptă o măsură de siguranță privativă de libertate este liberat condiționat, acesta va fi supus pe parcursul termenului de încercare la măsura controlului judiciar, în măsura în care supravegherea comportamentului infractorului (alin. 2), în special în ce privește respectarea unei obligații în sensul dispozițiilor art. 51 alin. 3 sau a obligației de a nu desfășura anumite activități, este necesară sau oportună în scopul de a-l împiedica să săvârșească alte fapte penale similare.

(2) Pe parcursul controlului judiciar instanța va supraveghea comportamentul infractorului și respectarea obligațiilor, apelând la sprijinul serviciului de probațiune, iar in anumite cazuri cu sprijinul organelor de poliție, al instituțiilor de protecție a copiilor, al altor instituții abilitate. Instituțiile abilitate cu supravegherea trebuie să raporteze instanței cu privire la executarea măsurilor dispuse de către instanță și percepția acestora. La dispunerea controlului judiciar, consilierul de probațiune va depune la instanță, la cererea acesteia sau dacă este necesar sau oportun, rapoarte, în orice caz însă minimum o dată la 3 luni în prima jumătate a termenului de control judiciar, iar in a doua jumătate minimum o dată la 6 luni.

(3) Lucrătorii din cadrul serviciilor de siguranță și ordine publică sunt îndreptățiți să îndeplinească misiunile care revin organelor de poliție conform alin. 2 privind stabilirea identității unei persoane conform legislației din domeniul poliției atunci când există indicii că persoana se află sub control judiciar și nu a respectat obligațiile impuse sau a avut un comportament care nu este compatibil cu scopul controlului judiciar.
Art. 53. Revocarea suspendării executării pedepsei și a liberării condiționate din executarea unei pedepse cu închisoarea

(1) Atunci când infractorul este condamnat pentru o faptă penală săvârșită în interiorul termenului de supraveghere, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea și va dispune executarea pedepsei, părții din pedeapsă sau a restului de pedeapsă alături de noua pedeapsă, dacă consideră că aceasta este de natură a-l împiedica pe infractor să săvârșească alte fapte penale. În cazul revocării liberării condiționate din executarea unei pedepse cu detențiunea pe viață restul de pedeapsă este asimilat în ce privește condițiile de timp care trebuie îndeplinite pentru o eventuală liberare condiționată unei pedepse cu închisoarea de 10 ani. O faptă penală săvârșită de infractor în perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii primei instanțe și rămânerea definitivă a hotărârii cu privire la suspendarea executării pedepsei sau la liberarea condiționată sau săvârșită pe durata deținerii în baza unui mandat oficial care nu se ia în considerare la stabilirea termenului de supraveghere (art. 49), este asimilată unei fapte penale săvârșite în interiorul termenului de supraveghere.

(2) Atunci când infractorul, în ciuda unei somații formale, nu respectă în mod deliberat o obligație impusă de instanță pentru o anumită perioadă de timp sau atunci când în mod constant se sustrage influenței consilierului de probațiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiționată si va dispune executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă, dacă acest lucru este considerat oportun în scopul de a-l împiedica pe infractor să săvârșească alte fapte penale. Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 și 2 instanța nu revocă suspendarea executării pedepsei sau liberarea condiționată, instanța poate prelungi termenul de supraveghere, dacă acesta a fost mai scurt, până la maximum 5 ani; în cazul liberării condiționate din executarea unei pedepse cu detențiunea de viață instanța poate prelungi termenul de supraveghere până la maximum 10 ani. În același timp va trebui să verifice dacă și ce noi obligații trebuie dispuse și dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probațiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(4) Dacă pe la finalul termenului de supraveghere inițial sau prelungit, stabilit în legătură cu liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu detențiunea pe viață sau a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 5 ani dispuse pentru o faptă penală contra libertăţii şi integrităţii sexuale, există și alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menținerea termenului de supraveghere instanța poate prelungi termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă și o nouă prelungire.
Art. 54. Revocarea suspendării executării pedepsei și a liberării condiționate din executarea unei măsuri de siguranță

(1) Suspendarea executării măsurii internării într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranță sau a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți și liberarea condiționată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la art. 21 – 23 vor fi revocate în condițiile dispozițiilor art. 53 dacă din circumstanțele acolo numite rezultă că starea de pericol vizată de măsura de siguranță subzistă.

(2) Dacă în cazurile prevăzute la alin. 1 instanța nu dispune revocarea suspendării măsurii internării sau liberarea condiționată dintr-o unitate dintre cele prevăzute la art. 21, poate dispune prelungirea termenului de supraveghere până la maximum 15 ani. Dacă termenul de supraveghere este de doar 5 ani, instanța îl poate prelungi până la maximum 10 ani. În același timp va trebui să verifice dacă și ce noi obligații trebuie dispuse și dacă se impune dispunerea măsurii de supraveghere a probațiunii, dacă nu a fost deja dispusă.

(3) Dacă pe la finalul termenului de supraveghere inițial sau prelungit există alte motive speciale de natură a justifica presupunerea că este necesară menținerea măsurii internării în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranță instanța poate prelungi termenul de supraveghere cu încă maximum 3 ani. Este admisibilă și o nouă prelungire.

(4) Dacă în cazul suspendării executării măsurii internării sau al liberării condiționate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la art. 21 alin. 1 infractorului i-a fost impusă obligația de a se supune unui tratament medical și dacă există indicii că infractorul nu a respectat obligația și din acest motiv necesită tratament staționar în scopul de a reduce starea de pericol vizată de măsura de siguranță, instanța va informa organele de poliție care vor proceda conform dispozițiilor art. 9 din Legea privind internarea medicală ca măsură de siguranță. Instanța va fi informată cu privire la măsurile dispuse în continuare.

(5) Dacă în cazul liberării condiționate dintr-o unitate dintre cele prevăzute la art. 21 – 23 instanța dispune din nou măsura de siguranță ca urmare a săvârșirii unei fapte penale în interiorul termenului de supraveghere (art. 53 alin. 1), prin aceasta dispunerea anterioară a acestei măsuri rămâne fără obiect.

(6) Liberarea condiționată dintr-o unitate de terapie pentru infractori dependenți nu va fi revocată dacă continuarea terapiei pare lipsită de succes de la bun început.
Art. 55. Revocarea în cazul condamnării ulterioare

(1) Instanța va revoca suspendarea executării unei pedepse, a unui rest de pedeapsă și a internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți dacă infractorul este condamnat ulterior în conformitate cu dispozițiile de la art. 31 și suspendarea executării pedepsei nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte.

(2) Dacă la condamnarea ulterioară executarea pedepsei, a restului de pedeapsă sau a măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți a fost suspendată, suspendarea executării va fi revocată dacă nu ar fi fost dispusă în cazul judecării simultane pentru ambele fapte și dacă condamnarea care ar fi trebuit luată în considerare conform art. 31 nu figura la dosar.

(3) Dacă suspendarea executării nu este revocată, fiecare din cele doua termene de supraveghere concurente durează până la finalul termenului de supraveghere care încetează primul, dar nu mai mult de 5 ani.

Art. 56. Termene de revocare

Dispozițiile prevăzute la art. 53-55 pot fi date de instanță doar pe parcursul termenului de supraveghere pentru o faptă penală săvârșită în acest termen, dar și în termen de 6 luni de la expirarea termenului de supraveghere sau de la încheierea unui proces penal pendinte împotriva infractorului la data expirării termenului de supraveghere.

Titlul VI. Prescripția
Art. 57. Prescripția răspunderii penale

(1) Răspunderea penală pentru faptele penale sancționate cu pedeapsa cu închisoarea între 10 și 20 de ani sau cu pedeapsa detențiunii pe viață, precum și faptele penale pevăzuteprevăzute la Titlul XXV nu se prescriuprescrie. După expirarea unui termen de 20 de ani în locul pedepsei detențiunii pe viață se aplică pedeapsa cu închisoarea între 10 și 20 de ani. În ce privește termenul în original scrie doar termenul, probabil se referă la termenul de 20 de ani menționat în fraza anterioară dispozițiile alin. 2 și art. 58 se aplică în mod corespunzător.

(2) Răspunderea penală pentru alte fapte se prescrie. Termenul de prescripție începe de îndată ce acțiunea sancționată de legea penală este încheiată sau comportamentul penal încetează.

(3) Termenul de prescripție este de

20 de ani

când legea nu prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dar o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10 de ani;

10 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 de ani,

5 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani,

3 ani

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar care nu depășește un an,

1 an

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 6 luni sau doar amenda.

(4) O dată cu intervenirea prescripției și confiscarea specială și măsurile de siguranță devin inadmisibile.
Art. 58. Prelungirea termenului de prescripție

(1) Dacă un rezultat al unei infracțiuni se produce abia după ce fapta penală a fost încheiată sau după ce comportamentul penal a încetat, termenul de prescripție nu încetează înainte ca acesta fie să fi încetat deja la momentul producerii rezultatului, fie de la data prevăzută la art. 57 alin. 2 săa fi trecut deja o dată și jumătate din durata sa, dar cel puțin 3 ani.

(2) Dacă în interiorul termenului de prescripție făptuitorul săvârșește o nouă faptă penală care are la bază aceeași înclinație nocivă, prescripția nu intervine înainte ca și termenul de prescripție pentru această faptă să fi expirat.

(3) La calcularea termenului de prescripție nu se vor avea în vedere:

1. perioada în care conform legii punerea în mișcare a acțiunii penale nu poate fi dispusă sau continuată, dacă Legea privind organizarea instanțelor publicată în BGBl nr. 1/1930 și alin. 4 nu prevăd altceva;

2. perioada cuprinsă între prima audiere în calitate de învinuit, prima amenințare sau constrângere a făptuitorului pentru fapta săvârșită (art. 93 alin. 1, art. 105 alin. 1 Cod de procedura penală), prima amenințare a procurorului sau prima cerere de efectuare sau încuviințare a măsurilor de anchetă prevăzute în Secțiunea 8 din Codul de procedură penală, administrarea de probe în vederea elucidării suspiciunilor împotriva făptuitorului, dispunerea mandatului de căutare sau reținere, cererea de arest preventiv sau de prezentare în instanță și încetarea definitivă a procesului penal;

3. perioada până la împlinirea vârstei de 28 de ani de către victima unei fapte penale contra integrității corporale și vieții, contra libertății sau libertății și integrității sexuale, atunci când la data săvârșirii faptei victima era minoră;

4. termenul de supraveghere conform art. 203 alin. 1 Cod de procedură penală, termenele pentru plata unei sume de bani împreună cu eventuale reparații și pentru prestarea de muncă în folosul comunității împreună cu eventuale înțelegeri privind urmările săvârșirii faptei (art. 200 alin. 2 și 3, art. 201 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală), precum și perioada de la depunerea unei cereri a parchetului conform art. 204 alin. 2 Cod de procedură penală până la comunicarea mediatorului de conflict cu privire la înțelegerile dintre părți și îndeplinirea acestora (art. 204 alin. 4 Cod de procedură penală).

(3a) O întrerupere a cursului prescripției intervenită în conformitate cu dispozițiile de la alineatele de mai sus continuă să producă efecte juridice chiar și atunci când, în urma unor modificări legislative, la momentul întreruperii cursului prescripției fapta ar fi fost deja prescrisă conform noii legi.

(4) Dacă punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată sau se face cu autorizarea unei persoane îndrituite în acest sens, cursul prescripției nu este întrerupt de împrejurarea că nu a existat plângere prealabilă sau că nu s-a acordat autorizarea în acest sens.

Art. 59. Prescripția executării pedepsei

(1) Executarea unei pedepse cu detențiunea pe viață, a unei pedepse cu închisoarea de mai mult de 10 ani, a unei pedepse dispuse pentru o faptă penală conform Titlul XXV și a măsurii internării într-o unitate de psihiatrie pentru măsuri de siguranță sau o unitate pentru infractori recidiviști periculoși nu se prescrie.

(2) Executarea altor pedepse, a măsurii confiscării bunurilor care provin din săvârșirea de infracțiuni, a confiscării speciale și a măsurilor de siguranță se prescriu. Termenul de prescripție începe la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus pedeapsa, confiscarea sau măsura de siguranță.

(3) Termenul de prescripție este de

15 ani

când instanța a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de un an, dar nu mai mult de 10 ani;

10 ani

când instanța a dispus pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 3 luni, dar nu mai mult de 1 an sau amenda cu stabilirea unei pedepse alternative de mai mult de 3 luni,

5 ani

în toate celelalte situații.

(4) Dacă instanța a dispus în același timp mai multe pedepse sau măsuri de siguranță, termenul de prescripție a executării tuturor acestor pedepse sau măsuri se calculează în funcție de pedeapsa sau măsura pentru care este prevăzut cel mai lung termen de prescripție. Dacă instanța a dispus în același timp o pedeapsă cu închisoarea și o amendă la calcularea termenului de prescripție la pedeapsa cu închisoarea se va adăuga pedeapsa alternativă.
Art. 60. Prelungirea termenului de prescripție a executării pedepsei

(1) Dacă împotriva persoanei condamnate instanța dispune pe parcursul termenului de prescripție o nouă pedeapsă sau măsură, executarea pedepsei nu se prescrie înainte ca și executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranță să se fi încheiat.

(2) La calcularea termenului de prescripție nu se vor avea în vedere:

1. termenul de supraveghere în cazul unei suspendări a executării pedepsei sau măsurii internării într-o unitate de terapie pentru infractori dependenți sau în cazul liberării condiționate;

2. perioadele pentru care persoanei condamnate i-a fost acordată o amânare a executării unei pedepse cu închisoarea, cu excepția cazului în care motivul a fost imposibilitatea executării sau plata unei amenzi;

3. perioadele în care persoana condamnată a fost deținută în baza unui mandat oficial;

4. perioadele în care persoana condamnată s-a aflat în străinătate.

(3) Executarea pedepsei cu închisoarea sau a măsurii de siguranță privative de libertate întrerupe cursul prescripției. Dacă întreruperea încetează fără ca persoana condamnată să fie liberată, termenul de prescripție începe să curgă din nou fără a duce atingere dispozițiilor alin. 2.

Titlul VII. Domeniul de aplicare
Art. 61. Aplicarea în timp

Dispozițiile de drept penal se aplică faptelor săvârșite după intrarea în vigoare a acestora. Dispozițiile de drept penal se aplică faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a acestora atunci când dispozițiile de drept penal în vigoare la data săvârșirii faptei nu au fost mai favorabile făptuitorului per ansamblu.

Art. 62. Fapte penale în interiorul teritoriului național

Dispozițiile de drept penal austriac se aplică tuturor faptelor săvârșite în interiorul teritoriului național.

Art. 63. Fapte penale săvârșite la bordul vaselor sau aparatelor de zbor austriece

Dispozițiile de drept penal austriac se aplică și faptelor săvârșite la bordul unui vas sau aparat de zbor austriac, independent de locul unde se găsește acesta.

Art. 64. Fapte penale în străinătate sancționate indiferent de legea penală aplicabilă la locul săvârșirii faptelor

(1) Dispozițiile de drept penal austriac se aplică independent de legea penală aplicabilă la locul săvârșirii faptelor în cazul următoarelor fapte săvârșite în străinătate:

1. divulgarea unui secret profesional în favoarea unui stat străin (art. 124), înalta trădare (art. 242), pregătirea înaltei trădări (art. 244), legături împotriva statului (art. 246), atacuri asupra organelor de stat supreme (art. 249 - 251), trădarea de țară (art. 252 – 258) și fapte penale contra armatei statului (art. 259 și art. 260);

2. fapte penale săvârșite de o persoană împotriva unui funcționar public austriac (art. 74 alin. 1 punctul 4), un demnitar austriac (art. 74 alin. 1 punctul 4a) sau împotriva unui arbitru austriac (art. 74 alin. 1 punctul 4c) în timpul sau ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu și săvârșite de o persoană în calitate de funcționar public austriac, demnitar austriac sau arbitru austriac;

2a. cu excepția cazului prevăzut la punctul 2 încălcări pedepsite de legea penală ale obligațiilor de serviciu, corupție și fapte penale asimilate infracțiunilor de corupție (art. 302 – 309) dacă

a) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac sau

b) fapta a fost săvârșită în favoarea unui demnitar austriac sau arbitru austriac;

3. mărturie mincinoasă (art. 288) și mărturie mincinoasă sub jurământ sau mărturie mincinoasă sub jurământ în fața unei autorități administrative (art. 289) în cadrul unei proceduri de investigație conform Codului de procedură penală sau în cadrul unei proceduri pe rol în fața unei instanțe sau a unei autorități administrative austriece;

4. falsificarea de monedă (art. 232), transmiterea și posesia de monedă contrafăcută sau falsificată (art. 233), falsificarea sancționată conform art. 232 de hârtii de valoare (art. 237), organizațiile criminale (art. 278a) și faptele penale sancționate conform art. 28a, 31a, precum și 32 alin. 3 din Legea stupefiantelor, dacă prin fapta săvârșită s-a adus atingere intereselor austriece sau dacă făptuitorul nu poate fi extrădat;

4a. mutilarea organelor genitale în înțelesul art. 90 alin. 3, răpirea în scop de șantaj (art. 102), predarea la o putere străină (art. 103), traficul de sclavi (art. 104), traficul de persoane (art. 104a), constrângerea calificată conform art. 106 alin. 1 punctul 3, căsătoria cu forța (art. 106a), intermedierea interzisă a adopțiilor (art. 194), violul (art. 201), agresiunea sexuală (art. 202), abuzul sexual asupra unei persoane lipsite de apărare sau cu dizabilități psihice (art. 205), abuzul sexual calificat asupra minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani (art. 206), abuzul sexual asupra minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani (art. 207), reprezentarea pornografică cu minori conform art. 207a alin. 1 și 2, abuzul sexual asupra tinerilor (art. 207b), abuzul în cadrul unei relații de autoritate conform art. 212 alin. 1, promovarea prostituției și a reprezentațiilor pornografice cu minori (art. 215a), traficul transfrontalier de prostituate (art. 217) atunci când

a) făptuitorul sau victima este cetățean austriac sau își are reședința obișnuită în Austria,

b) prin săvârșirea faptei s-a adus atingere intereselor austriece sau

c) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean străin, trăiește în Austria și nu poate fi extrădat;

4b. producerea și proliferarea de arme de distrugere în masă (art. 177a) atunci când făptuitorul este cetățean austriac, iar în ce privește dezvoltarea de mijloace de luptă nucleare Austria este doar stat care dispune de arme nucleare, dacă fapta nu a fost săvârșită la comanda sau sub coordonarea unui părți semnatare a Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare, publicat în BGBl. nr. 258/1970;

4c. tortura (art. 312a), provocarea dispariției forțate a unei persoane (art. 312b) și faptele penale sancționate conform Titlul XXV, dacă

a) făptuitorul sau victima este cetățean austriac,

b) prin săvârșirea faptei s-a adus atingere altor interese austriece sau

c) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean străin și fie își are reședința obișnuită în Austria, fie trăiește în Austria și nu poate fi extrădat.

5. pirateria aeriană (art. 185), faptele penale săvârșite în legătură cu aceasta contra integrității corporale și a vieții sau contra libertății și periclitarea cu intenție a siguranței aeronautice (art. 186), dacă

a) fapta penală este îndreptată împotriva unei aeronave austriece și

b) aeronava aterizează în Austria și făptuitorul încă se află la bord,

c) aeronava fără echipaj este închiriată cuiva care își are sediul social sau, în lipsa unui astfel de sediu, reședința obișnuită în Austria sau

d) făptuitorul trăiește în Austria și nu poate fi extrădat;

6. alte fapte penale pe care Austria este obligată să le investigheze, chiar dacă au fost săvârșite în străinătate și independent de legea penală aplicabilă la locul săvârșirii;

7. fapte penale săvârșite de un cetățean austriac împotriva unui alt cetățean austriac atunci când ambii își au domiciliul sau reședința obișnuită în Austria;

8. participarea (art. 12) la o faptă penală pe care autorul nemijlocit a săvârșit-o în Austria, precum și tăinuirea (art. 164) și spălarea banilor (art. 165) în legătură cu o faptă săvârșită în Austria;

9. organizație teroristă (art. 278b) și fapte de terorism (art. 278c), precum și fapte penale săvârșite în legătură cu acestea și prevăzute la art. 128 – 131, art. 144 și art. 145, precum și art. 223 și art. 224, de asemenea trainingul pentru scopuri teroriste (art. 278e) și oferirea de instrucțiuni pentru săvârșirea unei fapte de terorism (art. 278f) dacă

a) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac sau a dobândit ulterior cetățenia austriacă și la data începerii procesului penal încă o deține,

b) făptuitorul își are domiciliul sau reședința obișnuită în Austria,

c) fapta a fost săvârșită în favoarea unei persoane juridice cu sediul în Austria,

d) fapta a fost săvârșită împotriva Camerei Deputaților (Nationalrat), Senatului (Bundesrat), Adunării Federale (Bundesversammlung), Guvernului Federal (Bundesregierung), unui Landtag, unui guvern de land, împotriva Curții Constituționale, Curții de Justiție Administrative Supreme, Curții Supreme, împotriva unei alte instanțe sau autorități sau împotriva populației Republicii Austria,

e) fapta a fost săvârșită împotriva unui organ al Uniunii Europene sau a unei instituții create în conformitate cu tratatele de instituire a comunităților europene sau Tratatul privind Uniunea Europeană care își are sediul în Republica Austria sau

f) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac, trăiește în Austria și nu poate fi extrădat;

10. finanțarea terorismului (art. 278d) dacă

a) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac sau a dobândit ulterior cetățenia austriacă și la data începerii procesului penal încă o deține;

b) la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac, trăiește în Austria și nu poate fi extrădat;

11. redarea incorectă de informații esențiale privind anumite organizații (art. 163a) și elaborarea de rapoarte incorecte de către auditorii anumitor organizații (art. 163b) dacă administrația centrala sau sediul organizației se află în Austria.

(2) Dacă dispozițiile de drept penal menționate la alin. 1 nu sunt aplicate doar ca urmare a faptului că fapta este sancționată cu o pedeapsă mai mare, fapta săvârșită în străinătate va fi sancționată în baza normelor de drept penal austriac, indiferent de normele de drept penal aplicabile la locul săvârșirii faptei.

Art. 65. Fapte penale săvârșite în străinătate sancționate doar dacă acestea sunt sancționate cu pedeapsă conform legii penale aplicabile la locul săvârșirii

(1) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 63 și art. 64, săvârșite în străinătate, sunt aplicabile, în măsura în care faptele sunt sancționate cu pedeapsă și conform legii penale aplicabile la locul săvârșirii faptei, normele de drept penal austriac dacă:

1. la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac sau a dobândit ulterior cetățenia austriacă și la data începerii procesului penal încă o deține;

2. la data săvârșirii faptei făptuitorul era cetățean austriac, pătrunde pe teritoriul austriac și dintr-un motiv care nu are de-a face cu tipul sau natura faptei sale nu poate fi extrădat în străinătate.

(2) Pedeapsa va fi în așa fel individualizată încât făptuitorul per ansamblu să nu fie mai defavorizat decât conform legii aplicabile la locul săvârșirii faptei.

(3) Dacă la locul săvârșirii fapta nu este sancționată penal este suficient ca fapta să fie sancționată penal în Austria.

(4) Răspunderea penală încetează însă:

1. dacă conform legii aplicabile la locul săvârșirii faptei răspunderea penală pentru faptă a încetat;

2. dacă făptuitorul a fost achitat prin hotărâre definitivă pronunțată de o instanță a statului în care a fost săvârșită fapta sau a fost scos de sub urmărire penală în orice alt mod;

3. dacă făptuitorul a fost condamnat prin hotărâre definitivă pronunțată de o instanță străină și pedeapsa a fost executată în întregime sau, dacă nu a fost executată, executarea ei a fost suspendată sau, conform legii penale străine, executarea pedepsei s-a prescris;

4. atâta vreme cât executarea pedepsei dispuse de instanța străină a fost suspendată în întregime sau în parte.

(5) Măsurile de siguranță prevăzute de normele de drept austriac se aplică, dacă sunt îndeplinite condițiile în acest sens, împotriva unui cetățean austriac și atunci când acesta nu poate fi sancționat în Austria ca urmare a unuia dintre motivele menționate la alineatul precedent.

Art. 65a. Domeniul de aplicare extins al confiscării speciale și al sechestrului asigurător în cazul faptelor săvârșite în străinătate

Confiscarea specială și sechestrul asigurător se aplică și bunurilor de valoare aflate în Austria și asupra obiectelor aflate în legătură cu fapte sancționate și de către normele de drept penal aplicabile la locul săvârșirii faptei, dar care conform dispozițiilor art. 62-65 nu se supun legii penale austrice.

Art. 66. Deducerea perioadelor din pedeapsă executate în străinătate

Dacă pentru fapta pentru care făptuitorul este sancționat în Austria acesta a executat deja o pedeapsă în străinătate aceasta îi va fi dedusă din pedeapsa dispusă în Austria.

Art. 67. Ora și locul faptei

(1) Fapta penală este săvârșită de făptuitor la ora la care a acționat sau ar fi trebuit să acționeze; momentul la care se produce rezultatul nu este relevant.

(2) Fapta penală este săvârșită de făptuitor în fiecare loc în care a acționat sau ar fi trebuit să acționeze sau în care s-a produs în întregime sau parțial un rezultat care corespunde elementelor infracțiunii respective sau ar fi trebui să se producă conform reprezentărilor făptuitorului.
Titlul VIII. Definiții
Art. 68. Calcularea timpului

Anii și lunile vor fi calculate conform calendarului. Intervalele de timp vor fi calculate în așa fel încât ziua în care cade evenimentul cu care începe intervalul să nu fie numărată. Intervalele de timp se vor termina odată cu terminarea ultimei zile.

Art. 69. Săvârșirea faptei în public

Fapta este săvârșită în public doar atunci când poate fi percepută în mod nemijlocit de un grup mare cerc larg de persoane.

Art. 70. Săvârșirea faptei ca îndeletnicire

(1) Fapta este săvârșită ca îndeletnicire atunci când făptuitorul o săvârșește cu intenția ca, prin săvârșirea repetată, să își procure pe o perioadă mai lungă de timp un venit substanțial și

1. acționează făcând uz de abilități și mijloace speciale care indică săvârșirea repetată sau

2. a plănuit deja în detaliu alte două astfel de fapte sau

3. a săvârșit deja două astfel de fapte sau a fost condamnat deja pentru o astfel de faptă.

(2) Un venit substanțial este venitul care depășește lunar suma de 400 euro raportat la media anuală.

(3) Nu se va lua în considerare o faptă sau condamnare anterioară dacă de la data săvârșirii acesteia sau de la data rămânerii definitive și până la următoarea faptă a trecut mai mult de un an. În acest termen nu sunt incluse perioadele în care făptuitorul a fost deținut în baza unui mandat oficial.
Art. 71. Înclinație nocivă

Faptele penale care au la bază aceeași înclinație nocivă sunt faptele penale care sunt îndreptate împotriva aceleiași valori ocrotite sau care se reduc la aceleași motive reprobabile sau la aceeași lipsă de caracter.

Art. 72. Aparținători

(1) Aparținătorii unei persoane sunt rudele și cumetrii pe linie directă, soțul/soția sau partenerul în cadrul unui parteneriat civil și frații/surorile soțului/soției sau partenerului în cadrul unui parteneriat civil, frații/surorile persoanei și soții/soțiile acestora sau partenerii în cadrul unui parteneriat civil, copiii și nepoții, frații/surorile părinților și bunicilor, verișorii și verisoareleverișoarele lor, tatăl și mama copilului lor, părinții adoptivi și asistenții maternali profesioniști, copiii adoptivi, precum și persoanele asupra cărora dețin tutela sau sub a căror tutelă se află.

(2) Persoanele care se află în cadrul unui parteneriat civil vor fi considerate ca fiind aparținători, iar copiii și nepoții uneia dintre acestea vor fi considerați ca fiind aparținători și ai celeilalte persoane.
Art. 73. Condamnări în străinătate

În măsura în care legea nu prevede în mod expres să existe o condamnare de către o instanță din Austria, condamnările dispuse în străinătate sunt asimilate celor dispuse în Austria dacă infractorul este găsit vinovat pentru o faptă care este sancționată penal și de normele de drept austriac și dacă procesul s-a desfășurat cu respectarea principiilor prevăzute în art. 6 din ConvețiaConvenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, publicată în BGBl. nr. 210/1958.

Art. 74. Alte definiții

(1) În sensul prezentei legi

1. minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani este minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

2. (Observație: punctul 2 a fost abrogat prin BGBl. I nr. 19/2001)

3. minor este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

4. funcționar public este persoana mandatată să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act în numele Federației, a landului, al unei organizații, al unei comune sau al unei alte persoane de drept public, cu excepția bisericii sau comunității religioase, în calitate de organ al acestora, singură sau împreună cu o altă persoană, sau care este investită cu prerogative în domeniul administrației federale, de land sau locale; funcționar public este și persoana care, în conformitate cu o altă lege federală sau în temeiul unui acord interstatal în cazul unei misiuni în Austria, este asimilată unui funcționar public austriac;

4a. demnitar este da, așa se termină textulpersoana care ROG A SE INLOCUI PESTE TOT DEMNITAR CU FUNCTIONAR PUBLIC, AM GRESIT LA TRADUCEREA INITIALA. ORICUM TERMINLOGIA IN DOMENIUL ACESTA NU SE SUPRAPUNE 100%.

a. (Observație: lit. a a fost abrogată prin BGBl. I nr. 61/2012)

b. exercită pentru Federație, un land, o comună, o altă persoană de drept public, cu excepția bisericii sau comunității religioase, pentru un alt stat sau pentru o organizație internațională, prerogative din domeniul legislativ, administrativ sau judiciar în calitate de organ sau angajat al acestora,

c. este autorizată să exercite alte funcții oficiale în numele organelor menționate la lit. b și în aplicarea legii sau

d. lucrează în calitate de organ sau angajat al unei întreprinderi la care una sau mai multe autorități regionale din Austria sau din străinătate dețin participații în mod direct sau indirect de cel puțin 50% din capitalul social sau capitalul propriu, pe care o astfel de autoritate regională o exploatează singură sau împreună cu alte autorități regionale sau pe care o controlează în mod efectiv prin măsuri financiare sau alte măsuri economice sau organizatorice, în orice caz orice întreprindere a cărei performanță este auditată de eu aș prefera curtea cu c mic pt că nu scrie explicit Curtea de Conturi Austriacă. Dacă totuși preferați varianta Curtea, atunci trebuie corectat corespunzător și un rând mai jos curtea Curtea de conturi, de instituții de land similare curții de conturi sau de o instituție de audit internațională sau din străinătate;

4b. funcționar european este orice funcționar public sau angajat pe baza de contract în înțelesul statutului funcționarilor Comunităților Europene sau al condițiilor de angajare aplicabile altor angajați ai Comunităților Europene sau care este pus la dispoziția Comunităților Europene de către statele membre sau de către instituții publice sau private și care sunt investiți acolo cu prerogative care corespund prerogativelor funcționarilor publici sau altor angajați ai Comunităților Europene; funcționari europeni sunt și membrii instituțiilor care au fost create în baza tratatelor de instituire a Comunităților Europene, precum și angajații acestor instituții, membrii Comisiei, Parlamentului European, Curții de Justiție și Curții de Conturi a Comunităților Europene, precum și organele executive și lucrătorii Oficiului European de Poliție (Europol);

4c. arbitru este orice decident al unei curți de arbitraj în sensul dispozițilordispozițiilor art. 577 și urm. din Codul de procedură penală, având sediul în Austria sau cu sediul încă nedesemnat (arbitru austriac) sau cu sediul în străinătate;

5. amenințare periculoasă este amenințarea cu o vătămare a integrității corporalecorpului, libertății, onoarei, patrimoniului sau viețiisferei private prin popularizarea, divulgarea sau publicarea de fapte sau imagini de natură să producă îngrijorări întemeiate persoanei amenințate prin raporturile, caracterul personal sau importanța răului care face obiectul amenințării, indiferent dacă răul care face obiectul amenințării este îndreptat împotriva persoanei amenințate, aparținătorii acesteia sau împotriva altor persoane aflate sub protecția sa sau apropiate persoanei;

6. remunerație este orice contraserviciu care poate fi transformat în bani, chiar dacă se dă în favoarea altei persoane decât cea care o oferă sau căreia i se oferă;

7. înscris este un document creat în scopul de a justifica, modifica sau anula un drept sau un raport juridic sau în scopul de a face dovada unui fapt de importanță juridică;

8. sistem computerizat este atât dispozitivul individual, cât și dispozitivele conectate care servesc la procesarea automatizată a datelor;

9. prostituția este întreținerea de activități sexuale sau tolerarea de activități sexuale asupra propriului corp în schimbul unei remunerații de către

a) o persoană minoră sau

b) o persoană majoră cu intenția ca prin întreținerea sau tolerarea repetată să își procure un venit constant pentru sine sau pentru un terț;

10. instrument de plată fără numerar este orice mijloc fizic de plată personal sau transmisibil care permite identificarea emitentului, care este protejat de falsificare sau abuz prin codificare, design sau semnătură și care în circuitul juridic are funcție de înlocuitor de numerar sau servește la eliberarea de numerar;

11. infrastructură critică este reprezentată de amenajări, instalații, sisteme sau părți din acestea care joacă un rol esențial pentru menținerea siguranței publice, apărarea națională sau protecția populației civile față de pericole de război, capacitatea operațională a tehnologiilor publice de informare și comunicare, prevenirea și combaterea catastrofelor, sănătatea publică, alimentarea publică cu apă, energie și bunuri vitale, domeniul îndepărtării deșeurilor și al canalizării sau circulația publică.

(1) În sensul prezentei legi termenul date desemnează atât date cu caracter personal și date fără caracter personal, cât și programe.

(2) Angajați cu funcție de conducere sunt angajații unei întreprinderi care exercită o influență considerabilă asupra conducerii acesteia. Sunt asimilați angajaților cu funcție de conducere administratorii, membrii în consiliul de conducere sau consiliul de supraveghere și împuterniciții care nu sunt angajați.