Riscurile de conflict transfrontaliere la frontiera Ukrainei cu Moldova

ANEXĂ

Moldova: O cronică a crizei politice⁵⁴
9 ianuarie 2002: avalanşa de proteste apărută ca urmare a introducerii limbii ruse ca obligatoare în şcolile primare şi decizia de a face limba rusă a doua limbă oficială a izbucnit în capitala Moldovei, mii de tineri, membri ai intelectualităţii, reprezentanţi ai minorităţilor etnice au organizat demonstraţii pe piaţa centrală din Chişinău. Lozincile şi posterele scriau “Jos comuniştii”, “Opriţi rusificarea” şi “Noi vrem în Europa”. Demonstraţiile care au continuat încă câteva săptămâni, au atras tot mai mulţi participanţi.
22 ianuarie 2002: Guvernul comunist al Moldovei a suspendat temporar activitatea partidului de opoziţie – Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) – pentru “incitarea demonstraţiilor publice” pentru a susţine statutul limbii ruse. Ministrul justiţiei Moldovei Ion Morei a avertizat că dacă demonstraţiile antiguvernamentale continuă, partidul ar putea fi interzis în genere. Această mişcare a intensificat protestele şi a stârnit critici aspre în străinătate, acuzând conducerea moldovenească comunistă de violarea principiilor democratice. Walter Schwimmer, Secretarul General a CoE a numit această decizie “disproporţionată” şi “ o violare a principiului libertăţii de exprimare”, în timp ce Adrian Severin , preşedintele Adunării Parlamentare OSCE a recunoscut cu mare îngrijorare că are loc “ o deteriorare a dialogului politic în Moldova, precum şi faptul că conducerea comunistă ia tot mai multe măsuri pentru a decupla ţara de la structurile şi instituţiile europene”.
31 ianuarie 200 PPCD a trimis o scrisoare către CoE, susţinând că minorităţile etnice nerusofone din Moldova “continuă să fie victimele politicii de asimilare prin intermediul rusificării promovate de autorităţi”. . Aceştia din urmă de asemenea au furnizat date importante referitor la o serie de elevi care aparţin la diferite grupuri etnice şi religioase. Conform datelor actuale a Ministerului Învăţământului 36.601 (6,19%) din elevi sunt ucraineni în timp ce ruşii constituie 31.270 (5,28%). De asemenea “în ciuda cadrului legislative existent, acţiunile autorităţilor moldoveneşti demonstrează că cel mai mare grup de elevi aparţinând minorităţilor naţionale au devenit ţintă unei politici de asimilare prin intermediul rusificării. Aceşti elevi nu studiază în limba lor maternă, dar în limba altei minorităţi etnice. În aşa fel din cei 36.601 elevi de origine ucraineană 36.297 studiază în limba rusă şi numai 374 de copii în limba ucraineană” se spune în scrisoare
3 februarie 2002: . Secretarul general al Consiliului europei Walter Schimmer a cerut explicaţii din partea Moldovei referitor la problemele drepturilor politice şi umane conform Articolului 52 al Convenţiei Europene referitor la drepturile Omului. (E doar a doua oară când Consiliul Europei a utilizat acest articol. Prima dată el a fost utilizat odată cu intervenţia Rusiei în Chechnya)
19 februarie 2002: numărul protestatarilor a crescut şi în această zi a depăşit 40000. Protestele de asemenea s-au răspândit şi în al doilea oraş după mărime în Moldova, Bălţi, unde 200 de studenţi au demonstrat, arătându-şi solidaritatea cu studenţii din Chişinău. Cererile demonstranţilor, care la început se limitau la anularea limbii ruse obligatorii în şcoli şi a manualelor de istorie pro-ruse, deveneau tot mai multe. În această zi ei prima dată au cerut preşedintelui, parlamentului şi guvernului să demisioneze. Liderul PPCD Iurie Roşca s-a adresat demonstranţilor spunând: “A venit timpul pentru noi să salvăm democraţia în Moldova, să-i alungăm pe comunişti pentru totdeauna”. El a cerut parlamentului, care avea să se întrunească zilele următoare să analizeze situaţia social-politică din Moldova.: “să facă acest lucru împreună cu reprezentanţii partidului creştin-democrat, iar sesiunea să fie transmisă în direct la televizor şi radio”. Mai târziu protestatarii trecând prin faţa oficiului serviciului de securitate şi prin faţa ambasadei ruse strigând: “Nu mai vrem preşedinte bolşevic” şi “nu mai vrem comunişti şi KGB” sau “Jos ocupanţii”. În aceiaşi zi Ministerul de Externe Rus a protestat împotriva aceea ce au numit ei “acţiuni anti-ruse orientate împotriva ambasadei Rusiei din Chişinău”, au condamnat organizatorii “din interiorul ţării şi din afara ei” şi au declarat că aceste proteste ar putea să genereze un alt conflict în Europa de Sud-est.
20 februarie 2002: sesiunea parlamentară a fost anulată, se pare că la cererea comuniştilor (care 7 din 101 de locuri în parlament, în timp ce partidul de opoziţie, PPCD are doar 11 locuri). Liderul altui partid de opoziţie, Dumitru Braghiş de la Alianţa Braghiş a susţinut cererile Creştin-democraţilor de demisie a guvernului şi preşedintelui, declarând că Moldova are nevoie de un guvern care ar putea ajuta la îmbunătăţirea economice a ţării.
21 februarie 2002: preşedintele Voronin s-a adresat cu o cuvântare poporului. El a declarat că ţara a fost afectată “ de virusul de naţionalism, extremism şi nebunie”. Ele de asemenea a condamnat vehement liderul PPCD Iurie Roşca, numindu-i “terorişti politici”.
24 februarie 2002:. Demonstraţiile anti-guvernamentale au ajuns la apogeu, o demonstraţie care a avut loc pe piaţa centrală a atras 70000 (după unele surse peste 80000), ceea ce prezintă cel mai mare număr de protestatari de până acum. Până acum televiziunea şi radioul nu a prezentat nici o informaţie despre protestele anti-comuniste. În aceiaşi zi, mai devreme zeci de foi anti-protestatare au fost aruncate din avion. Organizatorii demonstraţiilor au declarat presei că poliţia rutieră a primit pe data de 23 februarie de a petrece revizia tehnică a tuturor autobuzelor cu protestatari car vor veni spre Chişinău. Mai mult ca atât, organizatorii au spus că în oraşele Soroca, Bălţi şi Lăpuşna poliţia a oprit autobuzele şi au luat şoferilor drepturile şi certificatele tehnice pentru a nu permite şoferilor de a-i aduce pe protestatari în Chişinău.
26 februarie 2002: Membrii personalului Televiziunii Naţionale au prezentat o scrisoare administraţiei în care se cerea să fie oprită cenzura şi intervenţia guvernului Comunist. La declaraţie s-au aliniat peste 500 de angajaţi a serviciului naţional de radio – Teleradio Moldova. “Compania a devenit un instrument de manipulare a populaţiei şi cai care ascultă noutăţi sunt privaţi de posibilitatea de a primi informaţii corecte şi obiective” –se spunea în această declaraţie, referindu-se la legislaţia internaţională şi naţională care garantează astfel de drepturi. În declaraţie de asemenea punea că: “autorităţile au reinstalat stilul sovietic de cenzură politică la radioul şi televiziunea naţională.”
1 martie 2002: La o întâlnire a liderilor ţărilor CSI preşedintele Voronin a spus că a sperat să creeze o ţară bilingvă. El vedea această situaţie prin faptul că ”toţi ruşii şi ucrainenii din ţară vor învăţa limba “moldovenească”, iar toţi moldovenii vor vorbi şi rusa, astfel creându-se un “adevărat bilingualism”. Această intenţia a fost lăudată de preşedintele rus V. Putin, care i-a mulţumit preşedintelui Voronin pentru o soluţionare reuşită a situaţiei funcţionării limbii ruse în Moldova şi a caracterizat actuala politică a autorităţilor moldoveneşti ca “corectă din punt de vedere politic, bine echilibrată şi menită să satisfacă toate forţele politice prin metode democratice”.
4 martie 2002: Curtea constituţională a Moldovei a declarat că proiectul de a face limba rusă a doua limbă oficială este ilegal. În acelaşi timp preşedintele Voronin, care în repetate rânduri a acuzat România că intervine în afacerile interne ale Moldovei a mers mai departe afirmând că protestele – atât în mas-media cât şi în centrul capitalei – sunt plătite dintr-un fond special stabilit pentru acest scop de liderul Transnistrean Igor Smirnov.
5 martie 2002: Conducerea televiziunii de stat din Moldova le-a interzis ziariştilor să monitorizeze protestele din Chişinău. Când prezentatorul de noutăţi a încercat să citească textul referitor la raportul despre proteste, sunetul a fost tăiat şi transmisiunea întreruptă. După ce a apărut, prezentatorul a încercat să citească un text de protest a jurnaliştilor împotriva preşedintelui V. Voronin , dar transmisiunea s fost din nou întreruptă. Peste 4000 de angajaţi ai TeleRadio Moldova au continuat “greva japoneză” continuând lucrul, dar declarându-se în grevă.
7 martie 2002: Partidul Popular European (PPE, care are o majoritate de locuri în parlamentul european – alături de PPCD fiind membrii comunităţii internaţionale creştin-democrate) şi-a exprimat îngrijorarea referitor la evoluţiile din Moldova. El a adoptat o revoluţie care accentua că “ ultimele evenimente din Chişinău pot fi privite ca o încercare de a distruge un stat bazat pe lege, ca un eşec în respectarea drepturilor umane şi a minorităţilor, o limitare a puterii judiciare, a controlului şi cenzurii mediei, în particular a televiziunii “. În declaraţie de asemenea s-a criticat “hărţuirea opoziţiei şi persecuţiile politice la cer au fost supuşi câţiva membri ai PPCD; subminarea autonomiei locale şi politizarea excesivă a administraţiei de stat, stagnarea procesului de privatizare şi ameninţarea recolectivizării economiei naţionale, blocarea investiţiilor străine şi a relaţiilor cu creditorii internaţionali, violarea tratatelor internaţionale”.

14 March 2002:. Parlamentul European a făcut o rezoluţie referitoare la situaţia drepturilor umane în Moldova. Rezoluţia transmisă Partidului Poporului European şi Democraţilor Europeni (PPE-DE) cerea parlamentului şi guvernului Moldovei să “ se abţină de la orice decizii care ar putea pune în pericol stabilitatea politică şi socială a ţării” şi să “continue procesul de reforme economice şi sociale ca o demonstrare a sincerităţii angajamentelor internaţionale stabilite în cadrul Acordului de Parteneriat şi Cooperare dintre Moldova şi Uniunea Europeană, precum şi cu OMC”. În acelaşi timp deputaţii europeni au impus Moldova să respecte drepturile umane de bază şi să nu profite de majoritatea politică pentru a dizolva opoziţia. Europa a monitorizat “ cu o îngrijorare conflictul persistent legat de principiile cruciale şi problemele democraţiei dintre guvernul Moldovei şi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD)”, parlamentarii europeni au condamnat încercările guvernului de a lupta cu opoziţia prin propunerea de a dizolva PPCD şi de a le retrage imunitatea parlamentară liderilor acestui partid. Ei de asemenea şi-au arătat îngrijorarea referitor la ultimele decizii ale guvernului referitor la introducerea limbii ruse ca limbă oficială şi introducerea studierii ei obligatorii în sistemul educaţional al Moldovei la fel ca şi reorganizarea administrativă a ţării având ca scop reîntoarcerea stilului sovietic de administrare. Parlamentul European de asemenea a menţionat lipsa de succes în domeniul dezvoltării economice şi a reconfirmat faptul că Moldova este în prezent cea mai săracă ţară din Europa. S-a spus de asemenea că Consiliul Europei şi Comisia Europeană vor oferi asistenţă activă în cadrul mandatului OSCE pentru soluţionarea conflictului transnistrean.
21 March 2002: Un membru de bază a opoziţiei moldoveneşti, deputatul PPCD Vlad Cubreacov, membru al parlamentului moldovenesc şi a parlamentului Consiliului Europei a dispărut fără urmă, lăsând să se creadă că această dispariţie este o continuare a “campaniei de politică represivă”. S-a vehiculat un număr mare de ipoteze, una dintre ele fiind aceia că el ar fi putu fi răpit pentru activitatea sa politică.
22 martie 2002:Comisia legislativă a Parlamentului Moldovei a revăzut cererea emisă de judecătorul general referitor la ridicarea imunităţii parlamentare a lui Cubreacov, Roşca, Secăreanu (liderii PPCD). Comisia a cerut o evidenţă a vinei parlamentarilor şi au decis să reconsidere problema pe data de 28 martie. PPCD a declarat că deşi imunitatea parlamentară moldovenească a fost ridicată “Vlad Cubreacov nu poate fi judecat, arestat sau condamnat fără consimţământul Consiliului europei, el având imunitatea parlamentului european” S-a cerut guvernelor europene şi organizaţiilor internaţionale să aplice normele internaţionale de drept şi să “ oprească teroarea şi dictatura din Republica Moldova “
23 martie 2002: PPCD a emis un comunicat de presă susţinând că “Vlad Cubreacov a dispărut în perioada când poliţia şi forţele de securitate reprimau şi intimidau oamenii din toată Moldova care au participat la protestele anti-comuniste începând de pe 9 martie şi care doreau să participe la marea adunare naţională din 31 martie” (deputatul Vlad Cubreacov a dispărut în noaptea de 21 spre 22 martie). PPCD considera că răpirea sa a fost organizat de activiştii comunişti ori de susţinătorii lor. “Acest act este o parte campaniei politice periculoase şi a fost manipulat de cercurile anti- naţionale, anti-democratice şi anti-europene care caută să blocheze adunarea de la sfârşitul lunii martie.”- se spune în declaraţie.
25 martie 2002:.PPCD a anunţat desfăşurarea protestelor zilnice şi pregătirea pentru “Marea Adunare Naţională a alegătorilor” care va avea loc pe 31 martie. Procurorul general Vasile Rusu a prevenit că evenimentul plănuit nu are autorizaţie şi nu este legal.
26 martie 2002: Preşedintele OSCE Jaime Gama a vizitat Chişinăul pentru a discuta cu prim-ministrul Vasile Tarlev şi Ministrul de Afaceri Externe Nicolae Dudău actuala situaţie din Republica Moldova, probleme negocierilor cu separatiştii din Transnistria şi procesul de evacuare a armamentului rus. El a declarat că dispariţia lui Vlad Cubreacov a afectat serios imaginea internaţională a Moldovei.
31 martie 2002: Aproximativ între 50000 şi 80000 de protestatari din toată ţara au venit la Marea Adunare Naţională din Chişinău. A fost adoptată o rezoluţie care cerea parlamentului să timp de 48 de ori să aprobe o lege care ar interzice existenţa în ţară a partidelor de orientare comunistă sau fascistă. Protestatarii au insistat asupra cererii ca guvernul să demisioneze. A fost o rezoluţie care îl chema şi pe preşedintele Vladimir Voronin să demisioneze şi să aibă loc alegeri parlamentare anticipate. Două declaraţii separate au cerut clarificarea faptului dispariţiei deputatului Vlad Cubreacov şi retragerea necondiţionată a trupelor ruseşti din Transnistria. Alte partide şi formaţiuni ode opoziţie, cum ar fin nou formatul Partid Liberal au trimis reprezentanţi la demonstraţie. Câteva mii de demonstranţi au rămas în centrul Chişinăului şi noaptea.
2 aprilie 2002:. Negocierile dintre protestatatri şi guvern au eşuat deoarece delegaţia “Comitetului Naţional pentru Apărare a democraţiei” , ca reprezentant a opoziţiei a fost primită de reprezentanţii eşalonului secund al guvernului, iar preşedintele a respins îndată toate cererile (demisia cabinetului, alegeri anticipate, numirea partidului comunist din Moldova ilegal alături de orice altă formaţiune comunistă sau fascistă). Protestatarii au declarat că vor continua demonstraţiile, în timp ce Dumitru Braghiş., liderul alianţei Braghiş, cel mai puternic grup de opoziţie a declarat că fracţiunea sa va boicota orice acţiune până când nu va fi stabilit un dialog normal între protestatari şi guvern şi că guvernul trebuie să demisioneze şi să fie înlocuit de un guvern a unităţii naţionale reprezentând toate fracţiunile parlamentare. În continuare situaţia a fost agravată de faptul că Biserica Mitropoliei Basarabiei (sub jurisdicţia Bucureştiului) a cerut din nou să fie oficial înregistrată (în conformitate cu deciziile Curţii Europene referitor la Drepturile Omului care au obligat autorităţile Republicii Moldova să o înregistreze). Şi deoarece recursul Moldovei pe această problemă a fost respins, continuarea neîndeplinirii acestei decizii ar fi putut duce la excluderea Moldovei din Consiliul Europei.
3 April 2002: Preşedintele Voronin a acuzat opoziţia că a provocat “tensiuni interne” şi că este finanţată de România şi Transnistria. Fostul prim-ministru Dumitru Braghiş, care recent s-a alăturat opozitei în cererea adresată guvernului de a demisiona, a fost de asemenea învinuit că este plătit de alte state.
4 aprilie 2002 Parlamentul a aprobat recomandarea Comitetului Judiciar şi de Imunitate de a ridica imunitatea parlamentară a preşedintelui PPCD Iurie Roşca şi a liderului grupului parlamentar PPCD Ştefan Secăreanu. Decizia referitor la ridicarea imunităţii deputatului Vlad Cubreacov a fost amânată “până dispariţia sa” va fi elucidată, în timp ce procurorul general Vasile Rusu a cerut ca imunitatea să le fie ridicată şi deputaţilor PPCD Eugeniu Gîrla, Valentin Chilat, and Viorel Prisăcaru. În aceiaşi zi Comitetul Naţional pentru Apărarea Democraţiei a apelat la organismele internaţionale să acţioneze pentru a “salva democraţia în Moldova”. Consiliul de asemenea a apelat la populaţie să “ arate solidaritatea cu opoziţia democrată în protestele lor împotriva dictaturii comuniste”.

În acelaşi timp guvernul României a respins acuzaţiile domnului Voronin, numindu-le “false şi ireale”. Purtătorul de cuvânt al guvernului român Claudiu Lucaciu a declarat că de trei luni de când s-au început protestele în Republica Moldova, autorităţile române s-au abţinut de la declaraţii oficiale în special pentru a evita crearea impresiei că sunt cumva implicaţi.

5 aprilie 2002: Presiunea asupra protestatarilor şi intimidarea altor forţe de opoziţie s-a intensificat. Unii dintre copii sau jurnaliştii aflaţi în grevă au fost luaţi de poliţie, fără vre-un motiv concret, ci doar de aceea că purtau banderole cub culorile naţionale. Ministrul Justiţiei Ion Morei a cerut explicaţii din partea Partidului Social-Liberal referitor la participarea lor la marea adunare naţională, care a fost “ilegală”. În aceiaşi zi Duma rusească a ratificat tratatul de bază cu Moldova şi preşedintele Putin la felicitat pe Voronin cu a 10-a aniversare a relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
6 aprilie 2002: Conform declaraţiilor liderului PPCD Iurie Roşca el l-a ajutat pe deputatul PPCD Valentin Chilat pe care poliţia încerca să-l pună într-o maşină şi să-l răpească “aşa cum l-au răpit pe Vlad Cubreacov”.
8 April 2002: Procuratura generală a oraşului Chişinău a intentat un proces de investigare penală asupra deputaţilor PPCD Iurie Roşca şi Valentin Chilat referitor la participarea lor într-o încăierare cu poliţia pe data de 6 aprilie. Roşca susţinea că ofiţerii poliţiei i-au tratat cu brutalitate iar refuzul de a-i identifica le-a fost dat de Chiril Moţpan, şeful Departamentului de Relaţii publice a Ministerului de Interne. El de asemenea a declarat că angajaţii ministerului nu sunt obligaţi să se identifice în timpul operaţiunilor de stradă, dar au dreptul să ceară identificarea oricărei alte persoane. Secretarul general al CoE a cerut parlamentului Moldovei să nu recurgă la forţă şi şi-a exprimat îngrijorarea referitor la situaţia din ţară. Doi raportori ai CoE au venit la Chişinău pentru a aduna informaţii în special referitor la dispariţia lui Vlad Cubreacov. (care este de asemenea un membru a PACE). O altă misiune de acest fel a fost întreprinsă de Polf Ekeus, responsabilul OSCE pentru problemele minorităţilor.

Protestele non-stop continuă cu sute de corturi înşirate în faţa parlamentului şi preşedinţiei. Comitetul părinţilor şi a cadrelor didactice din diferite şcoli şi instituţii au emis o declaraţie în care spun că vor să continue protestele până când principala cerere a Consiliului Naţional pentru Apărarea Democraţiei (şi anume demisia guvernului comunist) va fi îndeplinită.

9 aprilie 2002:. La o conferinţă de presă, raportorul CE Josette Durrieu a caracterizat Moldova ca o ţară “unde lipseşte democraţia şi o ţară a cărei integritate şi suveranitate nu sunt promovate adecvat de către guvern”. El de asemenea a spus că criza politică actuală a fost cauzată de atitudinea guvernului faţă de opoziţie. Ambii raportori au confirmat că preşedintele ţării Vladimir Voronin nu-şi va schimba metodele de lupă cu criza actuală, dar el ar putea să creeze un referendum pentru a o stopa.
10 aprilie 2002: . Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) a trimis o plângere împotriva Moldovei către ECHR referitor la decizia Curţii supreme a Moldovei de a opri protestele anti-guvernamentale.
11 aprilie 2002: Consiliul Naţional pentru Apărarea Democraţiei a iniţiat un dialog cu toate grupurile anti-comuniste şi necorupte, care sunt sincer devotate aspiraţiilor şi valorilor democratice a integrării europene. Scopul unui astfel de dialog ar fi identificarea soluţiilor optime pentru criza politică din Moldova şi găsirea acţiunilor comune pentru a îndeplini rezoluţiile Marii Adunări Naţionale din 31 martie. (Rezoluţia cerea interzicerea partidelor de orientare nazistă, fascistă sau comunistă, demisia guvernului comunist şi organizarea alegerilor anticipate). În acelaşi timp PPCD au pregătit chemarea în judecată a trei lideri comunişti, două învinuiri au fost înaintate preşedintelui Voronin, una liderului grupului parlamentar comunist Victor Stepaniuc şi una unui alt lider comunist –Vadim Mişin. Aceste acuzaţii vin în urma declaraţiilor preşedintelui Voronin precum că Iurie Roşca este un terorist politic şi că PPCD provoacă incidente violente în stradă şi provocări pentru destabiliza situaţia politică din ţară. Stepaniuc a declarat că protestele iniţiate de PPCD în stradă au un caracter fascist şi că în 1992 PPCD a iniţiat războiul în timp ce Vadim Mişin într-un interviu a televizat a declarat că Roşca şi protestatarii sunt plătiţi cu milioane de dolari pentru acţiunile lor. În acelaşi, timp Rolf Ekeus, reprezentantul OSCE pentru minorităţile naţionale a făcut o declaraţie, chemând la iniţierea unui dialog constructiv între forţele opuse din Moldova şi a accentuat importanţa studierii limbii oficiale de către toţi cetăţenii moldovei, în acelaşi timp nesubminând importanţa limbilor minorităţilor.
17 aprile 2002: Walter Schwimmer secretarul general al CoE s-a întâlnit la Strasbourg cu trei cei lideri ai grupurilor parlamentare din Moldova pentru a termina criza politică prin realizarea unui dialog. Liderul PPCD Iurie Roşca a prezentat, în timpul întâlnirii o propunere constând din 12 măsuri, incluzând şi noile alegeri parlamentare, încetarea amendamentelor constituţionale şi demisia lui Vladimir Voronin din funcţia de lider Partidului Comunist din Republica Moldova. În ciuda declaraţiei optimiste a Secretarului general, care a spus, printre altele, că cei trei lider au ajuns la un consens referitor la viitorul Moldovei în Europa , liderul PCRM Victor Stepaniuc a refuzat să semneze propunerile CoE (care conţineau în marea majoritate punctele PPCD). În acelaşi timp sondajul opiniei publice efectuat de institutul IMAS (Bucureşti) a arătat o creştere a popularităţii PCRM: 73% din cei intervievaţi au declarat că ar vota pentru ei în cazul unor alegeri, în timp ce opoziţia a primit doar 6% din voturi. Acest sondaj de asemenea arată că 55 % din intervievaţi cred că guvernul comunist s-a descurcat mai bine decât guvernele precedente, în timp ce doar 30% nu susţin acest lucru.
19 aprilie 2002: Părţile conflictuale din Chişinău nu au reuşit să ajungă la un compromis referitor la un document care ar fi putut reduce tensiunile existente. Adunarea parlamentară a CoE adecis să discute situaţia din Moldova în cadrul sesiunii PACE pe data de 24 aprilie. Această decizie a fost luată în urma unui raport trimis către PACE de raportorii din Moldova Josette Durrieu şi Lauri Vahtre. În acelaşi timp Curtea Europeană pentru Drepturile Omului s-a decis să examineze de urgenţă plângerea PPCD faţă de guvernul moldovenesc.
24 aprilie 2002: PACE a adoptat o rezoluţie în care îşi exprima îngrijorarea faţă de “deteriorarea în continuare” a situaţiei politice din Moldova. Organizaţia a recomandat autorităţilor moldovene să înregistreze Biserica Mitropoliei Basarabiei până la data de 31 iulie şi de a oferi pentru examinare experţilor CoE noul Cod Penal şi Cod Administrativ, precum şi de a conferi companiei TeleRadio Moldova statutul de organizaţie publică. PACE a cerut autorităţilor să asigure independenţa puterii judiciare şi să impună un moratoriu acţiunilor legate de studierea istoriei şi limbii străine obligatorii în şcoli. Adunarea de asemenea a cerut protestatarilor din Chişinău de a opri demonstraţiile, în timp ce autorităţile ar trebui să oprească persecuţiile şi intimidările deputaţilor PPCD. Liderii celor trei grupuri parlamentare care au fost prezenţi la sesiune au fost mulţumiţi de rezoluţii şi recomandări şi au promis să le implementeze. În acelaşi timp comitetul de grevă al companiei TeleRadio Moldova a declarat că în aceiaşi zi cu adoptarea rezoluţiei PACE, conducerea a intensificat cenzura şi au interzis monitorizarea în rusă şi în română a evenimentelor legate de rezoluţiei PACE. Comitetul a declarat că populaţia Moldovei este supusă unei blocade informaţionale.