Microsoft Word Rezumat docx

REZUMAT 

 

 

Lirica modernă din perioada interbelică, spațiul unor schimbări semnificative, s-a 

remarcat prin eterogenitate și prin inovație, în special la nivelul limbajului. Tendința către 

intelectualizare  și  autoreferențialitate,  îndepărtarea  de  tiparele  tradiționale  prin 

fragmentarea sintaxei, enunțurile eliptice, topica inedită și punctuația necorespunzătoare,  

eliberarea de rigorile prozodiei clasice prin utilizarea versului alb sau a versului liber au 

constituit câteva dintre provocările limbajului modern.   

 

Poet  sui-generis,  Lucian  Blaga  s-a  remarcat,  încă  de  la  debutul  său,  drept  o 

personalitate  complexă,  fiind  înzestrat  cu  o  gândire  reflexivă,  capabilă  să  sondeze 

adâncurile  filozofiei  și  să  găsească  răspunsuri  la  marile  probleme  ontologice,  și  cu 

sensibilitate  creatoare,  cu  geniul  de  a  explora  adâncimile  nebănuite  ale  cuvântului  în 

domeniul  sensibil  al  poeziei.  A  contribuit  alături  de  alți  poeți  contemporani,  George 

Bacovia,  Tudor  Arghezi  și  Ion  Barbu,  la  sincronizarea  literaturii  române  cu  literatura 

occidentală, impunând o poezie de factură modernă și realizând o adevărată revoluție a 

limbajului poetic. 

 

Receptat încă de la debut ca poet-filosof

1

, sintagmă metonimică definitorie pentru 

domeniile de activitate care l-au consacrat, Lucian Blaga reprezintă una dintre cele mai 

interesante  și  autentice  încercări  de  a  întemeia  un  discurs  poetic  reflexiv.  Poemele  sale 

sunt  expresia  unei  viziuni  ontologice  originale,  generată  de  gândirea  metafizică  a 

filosofului.  Afinitatea  pentru  expresionism  pune  în  valoare  dimensiunile  latente  ale 

personanței  folclorice,  care  străbate  substanța  poetică,  conferindu-i  un  fond  mitic,  în 

armonie cu spiritualitatea arhaică autohtonă. 

 

1.1.  Obiect.  Cercetarea  noastră,  Figură  și  mit  în  opera  poetică  a  lui  Lucian 

Blaga

2

, urmărește influența pe care viziunea metafizică și formația de filosof a autorului 

o au în structurarea figurativului poetic. Obiectivul principal al demersului nostru a fost 

                                                                                                               

1

 Ion Agârbiceanu, „Lucian Blaga”, în Patria, 15 mai, 1919. 

2

 Precizăm că am optat pentru termenul de figură, folosit în sensul său mai larg, în care își subordonează 

tropii. Alegerea făcută poate fi motivată de focalizarea cercetării atât pe metasememe, cu rol fundamental 

în structurarea figurativului poetic, cât și pe simbol, figură inclusă de noi în categoria metalogismelor. 

---

analiza  relației  dintre  figurativitatea  limbajului  poetic  și  sorgintea  mitică    a  acestuia. 

Cercetarea a avut în vedere și urmărirea unor obiective subsecvente: 

a.  identificarea,  la  nivelul  discursului  poetic,  a  aspectelor  ce  reflectă  confluența  dintre 

cultura minoră și cultura majoră; 

b. descrierea conceptelor filozofice și simbioza lor cu lirica; 

c.  definirea limbajului poetic și relevarea aspectelor moderne ale acestuia; 

d. contextualizarea poeziei lui Blaga ca parte a poeziei moderne; 

e.  stabilirea unei taxinomii și evidențierea expresivității figurativului poetic; 

f.  analiza procesului metaforic și a procesului de simbolizare; 

g. prezentarea  sintetică  a  miturilor  poetice,  a  simbolurilor  și  a  elementelor  de  sorginte 

mitică. 

 

1.2. Premisă. Alegerea temei a fost generată de un concept ontologic original al 

lui  Lucian  Blaga,  care  postula  că  receptează  realitatea  prin  prisma  apocalipticului: 

,,Realitatea  e  de  natură  apocaliptică,  adică:  realitatea  se  desfăşoară  în  revelaţii  de-o 

absurditate divină, în care fulgerător ghiceşti un înţeles superior pe care nu-l poţi prinde. 

Apocalipticul tinde să devină pentru mine o noţiune centrală, originară, de temelie.” 

3

   

 

O  altă  premisă  își  are  sursa  în  fundamentul  mitic,  de  asemenea  teoretizat  de 

Lucian  Blaga:  „Cuvântul  la  mine  vine  din  substanța  viziunii.  Iar  viziunea  poeziei  mele 

este  întotdeauna  mitică,  încărcată  de  semnificații.  Este  în  poezia  mea  un  fel  de  a  crea 

mituri. Gândesc poetic în frânturi de mituri pe care le creez. Substanța mitică a poeziei 

mele  trebuie  înțeleasă  ca  substanță  a  transcendenței,  ca  o  revelare  a  acesteia.  Versul  se 

naște la mine din viziune și nu se realizează voit în abstracțiuni.”

4

 Organizarea  cuvintelor 

în  structuri  stilistice  se  realizează  după  o  logică  dictată  de  imaginarul  metafizic  al 

filozofului, iar semnificația figurilor transcende către planul profund al mitului poetic.  

 

1.3.  Corpus.  Lucrarea  s-a  efectuat  pornind  de  la  volumele  menționate  în  Surse, 

capitolul Bibliografie. Menționăm că analiza stilistică a fost realizată pe textele incluse în 

Opere 1, Poezii antume și Opere 2, Poezii postume, volume  apărute în anul 1982, ediție 

critică și studiu introductiv de  George Gană. 

                                                                                                               

3

 Lucian Blaga, „Cesornicul de nisip”, în Aforisme, București, Editura Humanitas, 2001, p. 242. 

4

 Lucian Blaga, dialog cu Melania Livadă,  conf. Melania Livadă, „Poezia lui L. Blaga”, în Steaua, 1968, 

nr. 2, p. 47. 

---