Universitatea de stat din moldova

 
 
62 
 
ultima lui B.A., propunere pe care  G.V. a acceptat-o. Continuându-şi intenţiile criminale, D.A., 
aflându-se în apartamentul lui G.V., prin înşelăciune, sub pretextul că vrea să ia cunoştinţă de 
recipisele lui B.A. care confirmau datoria faţă de C.V., folosindu-se de faptul că aceasta se afla 
în altă odaie, a sustras aceste recipise. Ulterior, el împreună cu R.B. şi cu persoane neidentifi-
cate de organul de urmărire penală, alias „Ibraghimov” şi „Cotovschi”, la mijlocul lunii mai 
1997 s-au deplasat  la  domiciliul lui  B.A. şi, prezentânu-se drept rude ale  părţii vătămate, prin 
ameninţare  cu  violenţa  au  cerut  de  la  B.A.,  în  costul  restituirii  datoriei  faţă  de  G.V.,  trans-
miterea dreptului de proprietate asupra apartamentului său nr.44 de pe str. Independenţei, 42/1, 
mun.  Chişinău.  Recunoscând  datoria  faţă  de  G.V.,  B.A.  a  căzut  de  acord  să  transmită 
apartamentul mamei sale în schimbul stingerii datoriei.  La 19 mai 1997, B.M. mama lui B.A., a 
transmis gratuit, prin contract de vânzare-cumpărare, apartamentul  sus-indicat în proprietatea 
soţiei lui D.A., iar acesta i-a restituit lui B.A. recipisele care confirmau datoria de 26 000 dolari 
SUA avută faţă de G.V. Ulterior, apartamentul a fost vândut lui C.S., iar banii primiţi în urma 
acestei tranzacţii au fost însuşiţi de către D.A. [57] 
Prin excelenţă, acest caz atestă lipsa instigării din partea lui G.V. la samavolnicie, avându-
se  în  vedere  că  iniţiativa  a  apărut  din  partea  lui  D.A.;  or,  nu  poate  exista  instigarea  faţă  de  o 
persoană care era deja hotărâtă să săvârşească infracţiunea [8, p.364]. Dimpotrivă, în situaţia în 
care  o  persoană  se  foloseşte  de  serviciile  extorcatorilor  profesionişti  pentru  a  obţine  achitarea 
unei  datorii  inexistente,  pretinsul  „creditor”  trebuie  recunoscut  ca  instigator  sau  organizator  la 
infracţiunea de şantaj, iar cel care comite latura obiectivă, cunoscând despre inexistenţa datoriei 
faţă de persoana care l-a instigat, trebuie considerat ca autor al infracţiunii de şantaj.  
Un alt aspect al cererii patrimoniale este caracterul ultimativ al acesteia. Ceea ce presupune 
încunoştinţarea  prin  care  făptuitorul  solicită  victimei,  insistent  şi  categoric,  îndeplinirea  cererii 
patrimoniale într-un anumit termen, în caz contrar urmând să-şi materializeze ameninţările.  
De  asemenea,  cererea  făptuitorului  trebuie  să  vizeze  gratuitatea  transmiterii  bunurilor, 
dreptului  asupra  acestora  ori  gratuitatea  săvârşirii  acţiunilor  cu  caracter  patrimonial.  Aceasta 
deoarece caracterul oneros al cerinţelor patrimoniale exclude o atentare asupra patrimoniului. De 
aceea, considerăm că lipsa unei stipulări exprese a gratuităţii executării cerinţelor patrimoniale în 
prevederea  de  la  art.189  CP  RM  constituie  o  lacună  legislativă,  care  trebuie  înlăturată.  Astfel, 
propunem  completarea  alin.(1)  art.189  CP  RM,  astfel  încât  după  cuvintele  „transmite”  şi  
„acţiuni” să urmeze cuvintele „gratuit” şi, respectiv, „neechivalente”. Aceasta se impune mai cu 
seamă  pe  fundalul  faptului  că  aspectul  pro  bono  al  realizării,  în  totalitate  sau  în  parte  (vădit 
neechivalent), a pretenţiei de către victimă constituie şi un criteriu de delimitare dintre şantaj şi 
infracţiunea de constrângere de a încheia o tranzacţie sau de a refuza  încheierea ei (art.247 CP 

---

 
 
63 
 
RM).  De  exemplu,  G.V.,  împreună  cu  B.I.  şi  cu  alte  persoane  neidentificate  de  organul  de 
urmărire penală, în perioada lunilor de vară ale anului 1999, ameninţându-l pe C.V. cu violenţa 
şi  cu  moartea,  i-au  cerut,  din  motive  inventate,  recolta  de  grâu  pe  care  acesta  o  avea  în 
hambarul din s.Struzeni, r-nul Râşcani. Înspăimântat de realizarea violenţei, C.V. le-a transmis  
175 tone de grâu, la preţul de 1,5 lei pentru un kg (sublinierea ne aparţine – n.a.),  în valoare 
totală de 262 500 lei, proprietate a S.A. „Ogorul de Aur” [76].  
Pentru a identifica soluţia de încadrare în speţa propusă, ne vom prevala de datele statistice 
privind preţurile medii de vânzare la producţia agricolă din anul 1999, potrivit cărora preţul la 
grâu (exclusiv seminţe de soi) constituia 577 lei pentru o tonă, iar la seminţele de soi de grâu – 
1592 lei pentru o tonă [111]. Prin urmare, considerăm  că în  acest  caz făptuitorii au efectuat o 
contraprestaţie echivalentă, motiv pentru care cele comise de către G.V. împreună cu B.I. şi cu 
alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală constituie constrângere de a încheia o 
tranzacţie (art.247 CP RM). 
Gratuitatea semnifică lipsa din partea făptuitorului a contraprestaţiei echivalente, precum şi 
lipsa intenţiei făptuitorului de a efectua o asemenea contraprestaţie în viitor. De aceea, la aprecie-
rea  caracterului  gratuit  al  conţinutului  cerinţelor  patrimoniale  trebuie  să  luăm  în  consideraţie 
aspectul temporal al transmiterii contraechivalentului bunurilor, dreptului asupra bunurilor sau al 
săvârşirii acţiunilor cu caracter patrimonial. În principiu, răspunderea penală pentru şantaj nu va 
fi  exclusă  în  situaţia  transmiterii  de  către  făptuitor  victimei  a  echivalentului,  chiar  şi  integral, 
după ce organelor de drept le-a devenit cunoscut faptul transmiterii bunurilor, a dreptului asupra 
acestora  sau  săvârşirii  de  către  victimă  a  acţiunilor  cu  caracter  patrimonial,  ceea  ce  constituie 
fapt epuizat. 
Deşi nu se conţine în interpretarea de bază dată cererii în pct.2 al Hotărârii Plenului CSJ a 
RM  nr.16/2005,  aşa  cum  rezultă  din  pct.4  al  aceluiaşi  act  judiciar  interpretativ,  ca  excepţie, 
cererea poate avea caracter voalat: insistenţa făptuitorului ca victima să transfere o anumită sumă 
de  bani  pe  contul  bancar  indicat  de  el,  sau  să  achite  livrarea  unor  mărfuri  inexistente,  sau  să 
achite  livrarea  mărfurilor  furnizate  la  un  preţ  cu  bună-ştiinţă  exagerat,  sau  să  i  se  transmită 
gratuit  sau  la  un  preţ  cu  bună-ştiinţă  diminuat  bunurile  care  sunt  obiectul  unui  contract  de 
vânzare-cumpărare, sau să stingă o datorie inexistentă, sau să angajeze pe cineva într-o funcţie 
fără ca aceasta să fie realmente exercitată, sau să includă pe cineva în mod neîntemeiat în rândul 
persoanelor  care  au  dreptul  la  înlesniri  patrimoniale  sau  la  o  cotă-parte  din  venituri,  sau  să 
plăteasă, chipurile, pentru paza încăperii, sau să săvârşească oricare alte acţiuni care pot aduce 
câştiguri materiale făptuitorului ori altor persoane indicate de el.  

---