In sec. Al xix-lea rezumatul tezei de doctorat



Yüklə 346,46 Kb.
tarix19.07.2018
ölçüsü346,46 Kb.
#57310

Universitatea Babeş - Bolyai

Facultatea de Studii Europene

Şcoala Doctorală –Paradigma europeană

CONTRIBUŢIA CĂRTURARILOR EVREI LA

CULTURA TRADIŢIONALĂ ROMÂNEASCĂ

IN SEC. AL XIX-LEA

- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT-

Conducător ştiinţific:

Prof.univ.dr. Ion Cuceu

Doctorand:

Budaşu (Crişan) Iulia-Paraschiva

Cluj – Napoca,

2012


CUPRINS

Argument.............................................................................................................. 5



CAPITOLUL I

A. Situaţia politică, juridică şi demografică a evreilor din Principatele

Române şi Transilvania în secolul al XIX-lea...................................................9

1. a. Situaţia din Principatele Române în prima jumătate a sec. al XIX-lea..........9

1. b. Situaţia din Principatele Române în a II-a jumătate a sec. al XIX- lea…...11

1.2 Situaţia demografică a comunităţilor evreieşti în Principatele Române în sec.

XVIII-XIX.......................................................................................................12

1.3 Situaţia din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Bucovina până la

dualismul austro-ungar (1867)...............................................................13

1.4 Situaţia din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Bucovina în timpul

dualismului austro-ungar..................................................................................14



B. Situaţia culturală a comunităţilor evreieşti din spaţiul românesc......................14

1. In Transilvania, Crişana, Maramureş şi Bucovina


2. În Principatele Române......................................................................................15

C. Politică şi simbolizare........................................................................................16

1. Naţionalismul ca discurs politic şi repercusiunile sale asupra elitelor intelectuale evreiești din sec. al XIX-lea.....................................................................................21

CAPITOLUL II

MOSES GASTER (1856-1939)

A. Asumarea identității etnico-religioase în biografia lui Moses Gaster................29

1. Viața și activitatea lui M. Gaster până în anul 1885..........................................29

1.1.Sionismul și implicarea politică a lui M. Gaster împotriva

antisemitismului................................................................................................51

1.2 Nedreapta expulzare și cauzele ei .................................................................56

2. Perioada londoneză a vieții lui Moses Gaster...................................................60

2.1. Conferinţele lui Moses Gaster din 1921. Moses Gaster membru de onoare al Academiei Române. Compensația „reparatorie” a autorităților române..............65

2.2 Receptarea a două lucrări fundamentale ale lui Gaster în mediul științific

românesc ........................................................................................................80

2.2.1.Chrestomatie română..................................................................................80
2.2.2. Amestecul „mașinăriei politice” în sfera culturală. Cazul publicării

Tetraevangheliarului de la British Museum.................................................83

2.3. Implicarea în mişcarea sionistă a lui M. Gaster la Londra........................... 85

2.4 Biblioteca și arhiva lui M. Gaster de la Londra.............................................95

2.5 Receptarea postumă a operelor lui M. Gaster............................................... 99

B. Dr. Moses Gaster. Contribuții în domeniul filologiei

și folclorului românesc................................................. ................................ 104

1. De la debutul timpuriu la primele lucrări de sinteză .....................................104

2. Literatura populară română- Prima sinteză a literaturii populare..................110

3.Chrestomatie.română-..cea..mai..importantă..colecție..de..tipărituri şi manuscrise

vechi.................................................................................................................144

4. Rumanian Bird and Beast Stories, (Povești românești despre păsări și animale)

Teorii și argumente despre originea și transmiterea narațiunilor populare..... 160



5. Rolul propagandistic al culegerii Children’Stories from Rumanian Legends and

Fairy Tales.......................................................................................................178

6. Anton Pann –Povestea vorbii, în reeditarea exemplară a lui M. Gaster..........184

7. Studii de folclor comparat. Contribuția lui M. Gaster la comparatismul

românesc........................................................................................................201

Capitolul III

LAZĂR SCHEIN ŞĂINEANU (SCHEIN) (1859-1934)

1.1. Asumarea identității etnice în destinul lui Lazăr Șăineanu..........................227

1.2. De la debutul promițător la neașteptata persecuție.....................................228

1.3. Tragismul naturalizării refuzate...................................................................240

2. Activitatea de la Paris a lui L. Șăineanu.........................................................289

3. Contribuțile în domeniul filologiei și folcloristicii române...........................298

3.1. Importanța metodei comparativ-istorice în cercetările folcloristice.

Școala lui B.P. Hasdeu.................................................................................298

3.2.Contribuția lui Lazăr Șăineanu în domeniul folcloristicii ..........................302

3.2.1.Prima sinteză a istoriei folcloristicii românești în Istoria filologiei române,



Studii critice..............................................................................................315

3.2.2. Primele încercări internaționale de sistematizare a unui repertoriu popular

național............................................................................................................329

3.2.3. Lazăr Șăineanu - Basmele române în comparație cu legendele clasice și în



legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor

romanice - Prima tipologie bibliografică a unui repertoriu naţional.................333

3.2.4. Alte încercări de sistematizare a epicii populare românești...........................363

3.2.5.Elemente de folclor în lucrarea Influența orientală asupra limbii române...372

CAPITOLUL IV

AlȚi doi intelectuali evrei preocupați de folclorul românesc: Moses Schwarzfeld ȘI MIHAIL CANIANU (Moritz Cahana)

I. Moses Schwarzfeld (1857-1943)

1.Activitatea jurnalistică a lui Moses Schwarzfeld și legăturile sale

personale și științifice cu Lazăr Șăineanu și Moses Gaster…….....................377

2. Moses Schwarzfeld și preocupările sale pentru folclor………...……………..415

2.1 Editarea operei lui Cilibi Moise……………………………………..……….415

2.2 Considerații teoretice despre originea, răspândirea și culegerea folclorului.

Dimensiunea morală a folclorului………………………...…………………421

2.3..Colecții de folclor evreiesc……………………………………………........427

2.4 Antisemitismul popular. Portretul evreului român. Studii critice de Moses

Schwarzfeld…………………………………………………...……………..428



II. Mihail Canianu (Moritz Cahana) (1867-1933).......................464

  1. Doua modele metodologice:

Poezii populare. Doine – Culese și publicate întocmai cum se zic și basmul

popular Kipăruș Petrul Făt- Frmunos (povești culeasî pi moldovenești)…..467

2. Primele cercetări monografice ale unor tipuri de descântec:

Deochiul și Faptul.............................................................................................478

3. Contribuția științifică a lui Mihail Canianu în calitate de coautor al unor volume

colective............................................................................................................492

3.1 Colecția de proverbe a lui Iuliu Zanne............................................................492

3.2 Volumul Materialuri Folcloristice publicat de G. Tocilescu........................... 497


3.3 Contribuția lui M. Canianu la realizarea

Marelui Dicționar Geografic al României – Prima încercare de enciclopedie

națională...........................................................................................................504

3.3.1 Dicționarul Geografic al județului Dolj........................................................506

3.3.2 Dicționarul Geografic al Județului Putna..................................................... 518

4.Noua metodologie modernă de culegere și publicare a textelor folclorice…….529

Concluzii.................................................................................................................541

Anexe .....................................................................................................................551

Bibliografie.............................................................................................................593



REZUMAT
Cuvinte cheie: naţionalism filologic, polotică şi simbolzare, marile contribuţii ale cărturarilor evrei în domeniu filologiei si folclorului românesc.

Am încercat să evidenţiem în paginile lucrării efortul de afirmare a câtorva intelectuali evrei din secolul al XIX-lea, pe tărâmul culturii româneşti şi universale.

Am prezentat patru studii de caz: Moses Gaster, Lazăr Şăineanu, Moses Schwarzfeld şi Mihail Canianu. Prin activitatea şi prin operele elaborate – multe fiind studii filologice, publicate în volum sau în reviste şi ziare ale vremii – cele patru mari personalităţi au contribuit la promovarea culturii române, în ţară şi dincolo de graniţe, în frământatul secol al XIX lea.

Cercetarea noastră urmăreşte a-i face cunoscuţi publicului interesat, a le dezvălui identitatea şi creaţia, prin evidenţierea contribuţiei majore a operei lor ştiinţifice la dezvoltarea culturii române în domeniile: filologiei, istoriei, lingvisticii, folclorului, publicisticii.

Lucrarea este concepută în patru capitole distincte. Primul începe cu o prezentare amplă a situaţiei politice, juridice şi demografice a evreilor din Principatele Române și Transilvania. Aducem astfel clarificări unei stări de fapt. România secolului al XIX lea, perfect consonantă cu mişcările similare din întreaga Europă, încuraja flagelul european al antisemitismului, ce acaparase comportamentul politic al unor intelectuali autohtoni.

Scrisul unor intelectuali de prestigiu ai epocii a dat autoritate antisemitismului, diseminându-l cu repeziciune în toate mediile. Presiunile externe pentru emanciparea evreilor au fost manipulate şi folosite de oamenii politici, pentru a crea o atmosferă de veghe şi de alarmă în stare latentă, în faţa „pericolului evreiesc.”

Am abordat tema afirmării evreilor în cultura română în contextul mai larg al luptei lor pentru emancipare, de la crearea primelor şcoli evreieşti cu predare în limba română sau integrarea lor directă în învăţământul românesc, până la apariția publicaţiilor evreiești în limba ţării. Secolul al XIX-lea a fost unul al naționalismului și a căutării propriei identități atât pentru poporul român, care încercat să legitimeze noul stat în civilizația europeană, cât și pentru poporul evreu care năzuia pe de o parte la drepturi egale pe pământul pe care s-a născut, iar pe de altă parte, grație curentului sionist, la o patrie a sa.

Perioada de afirmare a cărturarilor evrei amintiţi coincide cu tendința extinderii influenței politice în sfera culturală, pe fundalul consolidării noului stat național.

Bibliografia studiată evidenţiază că, în epocă, exista o tendință generală de înlăturare a elementelor așa-zis străine din sfera culturală. Penetrarea unor proeminenți cărturari evrei în sfera științei românești, mai precis în domeniul filologiei, istoriei, lingvisticii sau a folclorului a creat animozități și discursuri naționaliste virulente deoarece aceste domenii erau considerate în epocă ca aparținând numai elitelor intelectuale românești. Astfel, operele cărturarilor evrei au fost întâmpinate de un antisemitism filologic ce țintea reducerea la zero a cercetărilor autorilor evrei din moment ce ei sunt considerați străini, de o altă limbă și crescuți în altă cultură, și deci, „nu știu bine românește,” nu au cum să fie familiari cu tainele culturii țării gazdă și mai ales, nu pot fi modele culturale pentru poporul român.

De pe această poziţie s-a căutat și, în bună parte, s-a obținut limitarea accesului intelectualilor evrei în mediile de influenţă sau în cele academice. Creat pe asemenea fundamente, cadrul cultural, politic și instituțional al epocii prezentate, nu putea să respecte principiul meritocrației. În pofida acestor greutăţi personalități evreiești de prim rang au elaborat studii științifice de înaltă erudiție.

Capitolul al doilea prezintă viaţa şi activitatea marelui cărturar dr. Dr. Moses Gaster, din România şi Anglia, ca: filolog, istoric literar, publicist, folclorist, în special în domeniul limbii şi culturii române şi al studiilor iudaice. Rabin evreu, membru de onoare al Academiei Române a fost un neobosit luptător pentru emanciparea evreilor din România şi un important conducător sionist.

Am evidenţiat înaltele studii din ţară şi din străinătate: Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, apoi la universităţile din Breslau şi Leipzig. În anul 1877 a obţinut diploma de doctor a Universităţii din Leipzig, iar în anul 1881, diploma de rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.

Activitatea desfăşurată în România este dominată de dorinţa obţinerii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti evreilor români. În acest scop am amintit şi detaliat strădania cărturarului de a se alătura Comitetului Român de la Berlin, care, întrunit în urma războiului ruso-turc, a încercat să lege recunoaşterea independenţei României de acordarea de drepturi civile depline minorităţilor necreştine, respectiv evreilor. În ţară, a fost prieten şi colaborator al filologului L. Şăineanu şi cu numeroşi intelectuali din elita românească: C.Mille, Al.Odobescu, Al. Macedonski, Haşdeu, Gr.Tocilescu, Maiorescu, Eminescu sau româno-evreiască: Ronetti-Roman, Adolphe Stern, Lazar Edeleanu şi alţii.

Alte preocupări ţin de activitatea ştiinţifică. Publică articole în domeniul filologiei româneşti la revistele „Junimea” şi “Columna lui Traian” a lui Haşdeu. Se dedică, începând cu 1878, studiului literaturii vechi şi literaturii populare române. Ţine prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din Bucureşti şi colaborează la importante publicaţii culturale ale vremii.

În 1885 a fost ales membru în societatea „Ateneul Român.”

Ca urmare a măsurilor legislative restrictive, a abuzurilor administrative şi a propagandei împotriva evreilor, în acelaşi an, a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu, împreună cu principalii lideri de opinie ai presei evreieşti. Se stabileşte la Londra, după o scurtă şedere la Viena.

Ţine la Oxford ciclul de conferinţe „Ilchester” despre literatura slavonă. Este numit, în 1887, rabin (Haham) al Comunităţii Sefarde. În perioada 1890 – 1896, este rectorul Colegiului evreiesc “Judith Lady Montefiore” de la Ramsgate, pe care încearcă să-l transforme după modelul Seminarului de la Breslau.

A deţinut importante funcţii academice: preşedinte şi apoi vicepreședinte Societăţii de Folclor (Folklore Society), cea mai veche şi prestigioasă societate de folclor din lume;, preşedinte al Societăţii Istorice Evreieşti (Jewish Historical Society) ; vicepreşedinte al Societăţii Regale Asiatice (Royal Asiatic Society) şi membru al multor altor societăţi ştiinţifice.

A aderat la mişcarea sionistă politică, încă de la începuturile ei şi a fost vicepreşedinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea Congres Sionist. Gaster a fost fondatorul şi preşedintele Federaţiei Sioniste Engleze (English Zionist Federation).

Adept al sionismului cultural şi neadmiţând un compromis teritorialist, precum crearea unei entităţi prestatale naţionale sau autonome evreieşti în alte teritorii decât Palestina, Gaster s-a implicat în negocierile cu autorităţile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina.

Capitolul subliniază imensa lui contribuţie la dezvoltarea filologiei, folcloristicii şi istoriei literare româneşti şi evreieşti. Deşi debutează cu studii de limbă română, întors de la Breslau, interesul său se îndreaptă spre literatura populară română. Este autorul primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc în „Literatura populară română” în care are ca scop demonstrarea înrudirii genetice și tipologice a literaturii populare române cu literatura populară universală, afirmând, pentru prima dată, prezența ei ca o verigă importantă între Orient și Occident, cu atât mai mult cu cât cercetărilor anterioare le era complet străină. Gaster dorește să demonstreze prin descrierea literaturii populare române că o parte din literatura scrisă și migrația pe cale orală de la Orient la Occident a avut o înrâurire mare asupra spiritului popoarelor.

Lucrările au fost considerate, mulţi ani, opere de referinţă în domeniu, făcând cunoscute în mediile de specialitate europene, limba şi literatura română. Acelaşi scop l-a urmărit prin prelegerile ţinute la Oxford sau prin studiile publicate în revistele de specialitate.

Adept al metodei comparatiste în studierea folclorului, a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura populară pre şi post-talmudică şi folclorul european. O constantă a studiilor sale comparatiste este argumentarea tezei potrivit căreia literatura populară orală preia și transmite multe produse ale literaturii culte medievale, acestea constituindu-se, în fapt, ca prim izvor, creația populară orală fiind în mare parte rezultatul direct al asimilării unor texte, motive sau teme culte precise, pe care el le identifică și le exemplifică în creațiile literaturii scrise. Această teză ce este un fir roşu ce leagă toate studiile sale de folclor comparat va fi pusă la îndoială de profesorul N. Cartojan ce ia în calcul şi posibilitatea fenomenului invers – ca sursele orale anonime să fi pătruns în manuscrise şi tipărituri ce aparţin unui autor.

A colaborat la prestigioase publicaţii savante şi în aproape toate cercetările sale va face trimitere la literatura românească.

Ca lingvist, a susţinut romanitatea poporului român şi latinitatea limbii române în lucrări ca „Stratificarea elementului latin în limba română” sau „Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen”. Cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este „Crestomaţia română”, lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII, multe inedite. Minuţios, autorul manifestă o grijă deosebită pentru acurateţea lucrării, notând cu exactitate izvorul direct, fila şi pagina originalului, lucrarea sa fiind un important izvor pentru cunoaşterea procesului de formare şi dezvoltare a limbii noastre literare.

Va face cunoscută publicului englez frumuseţea poveştilor populare româneşti în lucrarea Rumanian Bird and Beast Stories, (Povești românești despre păsări și animale). Aici va relua şi argumenta teoria sa despre originea orientală a poveștilor populare europene, de unde s-au răspândit, în timpul construirii Europei moderne, de la popor la popor. Fenomenul argumentat cu ajutorul teoriei difuzioniste, a fost favorizat de marea mișcare religioasă a maniheiștilor și bogomililor care au contribuit la diseminarea baladelor și colindelor populare la popoarele slave mai puțin cultivate.

Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea şi periodizarea limbii române, de locul şi importanţa literaturii române şi a îngrijit cea mai bună ediţie din „Povestea vorbei” a lui Anton Pann.

A elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt „Basme şi istorii talmudice”, „Tractatul talmudic”, „Legende talmude şi legende româneşti” ş.a.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române, martie 1929. În anul 1936 a donat Academiei Române întreaga sa colecţie de cărţi vechi şi manuscrise.

Apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, filolog de renume, istoric literar, publicist, autor al unor opere monumentale, M.Gaster este una din cele mai mari personalităţi româneşti de origine evreiască din ţara noastră. Viaţa, activitatea şi opera lui merită a fi cunoscute de generaţiile prezente şi viitoare.

În cercetările pe care le-a întreprins savantul face dovada familiarităţii cu orientările europene în domeniu. Acestea au meritul de a fi introdus pentru prima dată atât materialul cultural românesc cât și pe cel ebraic într-un sistem mondial de valori, alături de marile texte și idei ale umanității. Demersul poate fi considerat ca un prim pas spre cercetarea antropologică a culturilor, spre sistematizarea și descrierea trăsăturilor lor esențiale și spre înțelegerea globală a fenomenelor culturale.

În capitolul al treilea, facem cunoscută cititorilor noştri personalitatea lui Lazăr Şăineanu – Schein, om de cultură de origine evreiască. Lingvist şi folclorist, a fost asistentul la catedră al lui B.P.Haşdeu. A cunoscut îndeaproape pasiunea mentorului său pentru cunoașterea sanscritei şi cercetările acestuia cu privire la relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Împreună cu Moses Gaster a continuat cercetarea lui B.P. Hasdeu în domeniul folclorului comparat. Refuzul camerelor legiuitoare de a-i acorda cetăţenia, ca urmare a numeroaselor lui cereri si acţiuni, îl determină să se stabilească în Franţa, în 1901.

Am prezentat amplu cercetările acestui mare cărturar, detaliind aspecte caracteristice atât muncii de adunare, interpretare a faptelor, metodele documentării şi corelării datelor cât si greutăţile întâmpinate în publicarea operei.

Trecem în revistă cele mai importante creaţii şi preocupări. Publică volumul Basmele românilor, premiat la concursul Academiei Române în 1894. Lurarea este prima tipologie bibliografică a unui repertoriu naţional, a avut un caracter unicat la apariţie în folcloristica universală şi a fost mult vreme singura sursă de documentare pentru specialişti. În urma analizei comparative, savantul, ca şi majoritatea folcloriştilor de azi, a adoptat teoria antropologică ce consideră basmul un produs spontan, rod al imaginaţiei. Specificul național, afectul și puterea imaginativă a fiecărui popor explică diversificarea basmelor de la un popor la altul. Meritul savantului este de a fi adunat toate poveştile cunoscute până în anul apariţiei volumului şi de a le fi prezentat în rezumat împreună cu tipurile şi variantele lor într-un sistem ce punea în lumină înlănţuirea lor tematică.

L. Șăineanu este autorul dicționarului enciclopedic: Dicționar universal al limbii române apărut în 1896.

Publică în 1892 Istoria filologie române, -prima sinteză a folcloristicii româneşti în care alocă un spaţiu întins folclorului. După ce încadrează folcloristica românească în tendinţele ştiinţifice europene, L. Şăineanu ierarhizează pe criteriu valoric contribuţiile unora dintre folcloriştii români. Asemănările dintre folclorul diferitelor popoare care nu au intrat niciodată în contact unul cu altul sunt puse pe baza psihologiei populare ce stă la baza antropologică despre originea basmelor, teorie îmbrăţişată astăzi de etnologia modernă şi demonstrată de L. Şăineanu în studiile sale.

Lucrarea Influenţa orientală asupra limbii române apărută în 1900, gândită ca o sinteză istorică și lingvistică a raporturilor dintre limba română și limbile orientale, are numeroase atingeri cu folclorul. Autorul identifică un număr important de influențe orientale în creațiile noastre populare la nivelul paremiologiei, snoavelor, anecdotelor, basmelor, afirmând primatul geniului popular.

Stabilit la Paris 1901, L. Șăineanu semnează studii de lingvistică franceză: L’argot ancien, Le sources de l’argot ancien, La langue de Rabelais, cercetările sale devenind ulterior de referinţă pentru toţi cei interesaţi de limbajele speciale.

Studiile şi articolele republicate, reeditările din volumele: Basmele românilor în 1978, Dicţionarul universal..., în 1995- 1996, Încercare a semasiologiei române, în 1999, Studii folclorice, în 2003, etc. demonstrează încă o dată valoarea şi actualitatea operei sale.

Capitolul al patrulea, prezintă activitatea pe tărâmul culturii a doi mari cărturari ai veacului: Moses Schwarzfeld şi Mihail Canianu- Moritz Cahana. Facem menţiunea că am întâmpinat greutăţi în stabilirea unor repere ale activităţii şi vieţii lor, deoarece unele date biografice, unele ziare şi reviste ale vremii, în care au publicat, nu s-au păstrat.

Din cercetarea bibliografiei sumare existente, privind viaţa şi activitatea ştiinţifică a marii personalităţi Moses Schwarzfeld, rezultă că a fost, ca şi M. Gaster preocupat de afirmarea identităţii evreieşti, de dobândirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ale acestora.

Mare publicist în veac, numele lui apare ca fiind colaborator şi / sau redactor de ziare, almanahuri, anuare, memorialist, folclorist, fondator al unor societăţi, etc. Amintim că este iniţiatorul - redactorul ziarului Anuarul pentru israeliți, apărut în 1874, una dintre puținele publicații, cu caracter științific-literar iudaic; a Calendarul pentru izraeliți, pe anul 1877-1878. La apariția celui de-al doilea volum, calendarul a devenit Anuar cu supliment calendaristic. A apărut în 19 volume. Moses Schwarzfeld a colaborat din 1879 la ziarul Fraternitatea până în 1885. Este membru fondator al Societăţii Istorice Iuliu Barasch, la 22 iunie 1886, a cărei activitate s-a concretizat în Analele Societății Istorice Iuliu Barasch. Mare memorialist, publică articole în ziarul Egalitatea sub titlul: Povestea unei vieți. Este președinte al Societății Chowewe Zion David. Îi găsim numele în fruntea mai multor societăți de binefacere ca Înfrățirea, Sion, Chowewe etc. aderând la mișcarea sionistă herzliană și la gruparea de emancipare și luptă politică a Uniunii Evreilor Pământeni, devenită după 1921 Uniunea Evreilor Români.

Ca folclorist editează, în 1883, opera lui Cilibi Moise, Practica și apropourile lui Cilibi Moise, vestitul din Țara Românească, însoțită de o schiță biografică și de un comentariu elogios; publică apoi două articole teoretice asupra folclorului: Poezii populare colecția Alecsandri sau cum trebuie culese și publicate cântecele populare, apărut la Iași, în 1889, la editura revistei „Contemporanul” și Vasile Alecsandri sau Meșterul drege strică și apărătorii săi, studiu apărut la Craiova în 1889 la editura Revistei Oltene. În aceste studii cercetătorul pledează pentru respectarea autenticității materialului folcloric, încadrându-se astfel în noua paradigmă metodologică a folcloristicii românești.

Publică Tezaurul popular evreiesc, în două volume, care cuprind: proverbe, zicale, glume, formule stereotipe, ghicitori, persiflări, întrebări subtile și hazlii, jocuri de copii etc. toate însoțite de o traducere în română. Colecția însumează 12 capitole cu o prefață, un Glosar şi un studiu numit Colectivitatea evreiască sub unghiul tezaurului popular.

A publicat studii de etnopsihologie populară privind modul cum este reprezentat evreul în producțiile folclorice, din literatura populară română și universală: Anecdote populare române referitoare la evrei –cercetare critică, Evreii în literatura populară română. Studiu de psihologie populară, 1891; Evreii în literatura populară română și universală, Wiegard, 1892; Evreii în literatura lor populară, 1898 etc. Folcloristul adună proverbe, zicale și anecdote cu privire la evrei arătând originea, evoluția, diseminarea geografică, supraviețuirea sau declinul ori dispariția stereotipurilor ce au în vedere trăsăturile fizice, morale și spirituale ale „evreului imaginar”.

În studiile comparative de folclor publicate în Anuarul pentru israeliți, în care trasează paralele între basmele evreiești, cele românești și cele universale, cercetătorul afirmă și argumentează dimensiunea morală a folclorului. Crede că știința folclorului poate lumina pe antisemiții cu mintea rătăcită prin faptul demonstrat că există o psihologie populară comună tuturor popoarelor, deci și poporului evreu. De aici rezultă că în afară de temperamente nu există diferențe substanțiale între oameni și între popoare, iar deosebirile țin numai de anumite tradiții și obiceiuri. Folclorul arată cât de mult seamănă și cât de puțin variază concepțiile, sentimentele, credințele și obiceiurile popoarelor din toate produsele populare. Fondul psihologic comun tuturor popoarelor, barierele artificiale dintre oameni, pentru care cercetătorul găsește argumente folclorice demontează obtuzitatea vederilor antisemite.

Ultimul intelectual evreu, asupra căruia ne-am oprit în analiza noastră este Mihail Canianu - Moritz Cahana. Se consideră, în puţina bibliografie existentă şi identificată de noi, ca având preocupări meritorii în domenii ca: publicistica, folclorul, dialectologia și traductologia. Am precizat şi detaliat studiile și culegeri de folclor, articole cu tematică socială, în: Familia, Drepturile poporului, Lumea ilustrată, Românul, Revista pentru istorie, arheologie și filologie etc.

Cărturarul a pus bazele metodologice ale folcloristicii românești moderne. S-a implicat în culegerea folclorului în scopul alcătuirii diferitelor corpusuri naționale, contribuind la apariţia volumului Materialuri folcloristice ale lui Grigore Tocilescu, respectiv Proverbele românilor ale lui Iuliu Zanne.

Risipită în reviste și ziare ale vremii, mult timp opera lui Canianu a fost considerată o raritate bibliografică. A apărut în volum, în 1999, Mihail Canianu, Studii și culegeri de folclor românesc, ediție îngrijită de Al. Dobre și Mihail M.Robea, la Editura Minerva.

Opera fundamentală a lui Canianu este Poezii populare, Doine, Culese și publicate întocmai cum zic, Iaşi 1888. Este prima lucrare în care poeziile sunt tipărite în forma lor autentică, prin transcrierea fonetică a textelor culese. Detaliată amplu într-un subcapitol al lucrării noastre, este, în fapt, o culegere, însoțită de o prefață în care dezvăluie metodologia pe care a urmat-o în studiul său, o doină- preambul şi 333 de texte poetice. A acordat o importanță deosebită alegerii subiecților intervievați, transcrierii fonetice, concentrării pe o zonă geografică restrânsă inaugurând o nouă direcție, preluată și amplificată apoi de alţi cercetători. Subliniem încă o dată rolul de pionierat al autorului în culegerea și publicarea textelor poetice populare, a basmelor şi descântecelor, în dialect.

În 1893 publică studiile Deochiul și Faptul şi Din psicologia poporană. Descântece, farmece și vrăji. Sunt primele cercetări monografice asupra descântecelor populare, a farmecelor și a vrăjilor. Traduce în limba română opere celebre ale literaturii universale cum ar fi: Crimă și pedeapsă de Dostoievski, Que Vadis de Sienkiewiez sau Minunile convenționale ala civilizațiunii noastre de Max Nordau.

A contribuit alături de alţi colaboratori la elaborarea dicționarele geografice ale județelor Dolj și Putna, prezentate amplu în lucrarea noastră. A dedicat medalioane în paginile revistei Familia din 1892 unor ilustre personalităţi ale epocii.

Spre deosebire de ceilalţi trei intelectuali evrei, prezentaţi în capitolele lucrării, Mihail Canianu nu s-a interesat de cultura şi spiritualitatea poporului evreu.

La momentul de faţă nu se cunoaşte nicio lucrare semnată de Mihail Canianu din această zonă culturală. Cum însuşi afirmă, a rămas un împătimit al folclorului românesc.

S-a impus ca o notorietate în epocă și și-a menținut această poziție până azi, numele său fiind inclus în majoritatea dicționarelor enciclopedice românești.

Încercarea noastră de cercetare a operelor celor patru cărturari evrei a urmărit a demonstra că Moses Gaster, Lazar Şaineanu, Moses Schwarfeld şi Mihail Canianu şi-au adus o contribuţie de necontestat în câteva domenii ale culturii române: pe tărâmul folcloristicii, foneticii istorice, lexicologiei, lexicografiei, onomasticii, toponimiei, gramaticii istorice, ortografiei, publicisticii, traductologiei. Capitolele lucrării subliniază imensa lor contribuţie la dezvoltarea filologiei, folcloristicii şi istoriei literare româneşti şi evreieşti.



Ne exprimăm convingerea că, prin lectura lucrării, cititorul dobândeşte nivelul necesar de înţelegere a efortului intelectual - uman al celor patru cărturari evrei, pentru afirmarea propriilor puncte de vedere pe tărâm ştiinţific.

Analiza noastră, al cărei scop declarat a fost şi este reconsiderarea muncii unor inteligenţe sclipitoare ale secolului al XIX-lea pe tărâmul culturii, poate fi un punct de plecare pentru identificarea altor minţi luminate, a altor cărturari, trecuţi cu vederea până la această dată.
Yüklə 346,46 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©www.genderi.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə