Czu 028. 7: 811. 135. 1`374 „dicționarul universal al limbii româNE” de lazăR ȘĂineanu la 120 de ani de la prima edițIE

---

CZU 028.7: 811.135.1`374

„DICȚIONARUL UNIVERSAL AL LIMBII ROMÂNE” 

DE LAZĂR ȘĂINEANU LA 120 DE ANI DE LA PRIMA EDIȚIE

120 YEARS SINCE THE FIRST EDITION OF THE UNIVERSAL DICTIONARY 

OF THE ROMANIAN LANGUAGE WRITTEN BY LAZĂR ȘĂINEANU

NATALIA CULICOV

Abstaract: The work with the highest popularity among readers and made him 

famous before posterity Lazar Șăineanu was the ,,The Universal Dictionary of Ro-

manian Language (1896), which reaches 120 years after the publication of the first 

edition in 2016. Considered the most popular lexicographical work in the history of 

Romanian linguistics has about 30,000 words and 80,000 definitions. This is the first 

attempt at cataloging and defining the Romanian lexicon. Also it is mentioned all edi-

tions of this grater  lexicographical work  published up  to the prezent with reference 

to editions that are in collections USARB Scientific Library.

Keywords: Șăineanu Lazăr,  dictionary, Romanian language, Romanian lexi-

cography.

 „Un dicţionar este tot universul în ordine alfabetică.”

Anatole France

Lazăr Şăineanu, născut Eliezer Schein (1859, Bucu-

rești -1934, Paris), filolog și folclorist român, fiul unui zidar 

evreu din Ploiești, a pornit cu abnegaţie pe calea activităţii 

intelectuale și a insistat pe învăţarea cît mai profundă și nu-

anţată a limbii române. L-a avut ca profesor pe B. P. Hașdeu, 

își face studiile academice la Paris, iar apoi la Leipzig, unde 

obţine doctoratul în filologie. A avut o soartă zbuciumată, 

luptînd, timp de două decenii, pentru a obţine cetăţenia ro-

mână, pentru a-și româniza numele și a demonstra că este 

un intelctual român desăvîrșit. Nici numeroasele sale lucrări 

destinate specificului limbii române, nici publicarea a mii 

de pagini pe subiecte lingvistice, folclorice şi istorice autohtone, și nici trecerea la 

religia ortodoxă nu i-a sensibilizat pe politicienii de atunci. Fiind învinuit de anti-

semism, a fost de multe ori expulzat din țară, iar spre sfîrșitul vieții, renunțînd să 

mai facă nenumerate demersuri de obținere a cetățeniei este nevoit să emigreze în 

Franța, împreună cu familia s-a. [2]

Opera cu cea mai mare popularitate printre cititori și care l-a făcut faimos în 

fața posterității a fost Dicţionarul universal al limbii române (1896), care anul acesta 

împlinește 120 de ani de la publicarea primei ediţii. Considerată cea mai populară operă 

lexicografică din istoria lingvisticii românești, în sensul unei lucrări de popularizare, al 

unui dicţionar explicativ general de uz curent, avînd circa 30.000 de termeni și 80.000 

de definiţii și fiind prima încercare de acest fel de catalogare și definire a lexicului româ-

nesc. Epitetul „universal” inclus în titlu este justificat de autor prin caracterul enciclope-

dic al dicţionarului, precum și prin argumentul că în acest dicţionar figurează întregul 

material lexical „uzual” comun din limba română, termenul „universal” echivalînd aici 

cu „general”. [3] Ca dicţionar al limbii uzuale, lucrarea acordă o deosebită importanţă 

achiziţiilor lexicale noi din toate domeniile vieţii sociale: știinţe și arte, meserii, indus-

trie și comerţ destinat atît specialiștilor, cît și publicului larg.

20

---

Contemporanii n-au întîrziat să remarce și să salute utilitatea lucrării, printre 

care I. L. Caragiale, care vedea în Şăineanu „unul dintre tinerii noștri învăţaţi la care 

solidaritatea știinţifică se asociază cu un adevărat talent de popularizator”, explică 

succesul dicţionarului acestuia astfel: „el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra 

un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrăţișeze toate manifestările vieţii unui 

popor modern (...). Astfel acest dicţionar universal oferă o imagine redusă, dar preci-

să, a culturii noastre actuale întrucît ea se oglindește în limbă.”. Un alt scriitor, Panait 

Istrati, a scris că dicţionarul lui Şăineanu a fost „cartea sfîntă a adolescenţei sale”. E. 

Lovinescu l-a lăudat pentru alt motiv. Măgulit că acesta îi citea, la Paris, Memoriile 

din Adevărul, criticul observa că scrisorile lui Şăineanu către fratele său Constantin 

sînt „o dovadă de aderenţă sigură și prelungită, peste decenii și vicisitudini, faţă de 

ţara sa de origine”, în fine, G. Călinescu, scria în 1933 admirativ despre M. Gaster, L. 

Şăineanu, Ronetti Roman, Dobrogeanu-Gherea și M. Lăzăreanu că aceștia „știau și 

știu un lexic român de o bogăţie uimitoare”. [1]

Lazăr Şăineanu și-a conceput Dicţionarul într-un singur volum: în prima 

ediţie, numele proprii  care alcătuiau partea enciclopedică a lucrării, făceau o listă 

comună cu vocabularul general. În cea de-a doua ediție, care a și stat la baza edi-

ţiilor ulterioare, numele proprii au fost trecute într-o secţiune distinctă, numită 

Enciclopedie, iar lista de cuvinte a fost supusă numeroaselor modificări dînd-le și 

etimologia. De la prima ediţie, Dicţionarul lui Şăineanu a fost însoţit de o amplă 

prefaţă, căreia i s-au adăugat prefeţele scurte ale ediţiilor următoare. Iar ediţia a 

V-a din 1925 a fost completată cu o introducere, în care autorul cercetează evoluţia 

limbii române în raport cu Istoria și Cultura naţională și influenţa asupra limbii a 

diferitor popoare care s-au succedat în ţările române în decurs de peste un mileniu. 

Această parte introductivă constituie o sursă istorică deosebită, pentru cei ce se 

preocupă de cercetarea evoluţiei istorice a limbii române.

Marele număr de ediţii stă mărturie a calităţilor depline a lucrării. Astfel, în 

decurs de patru decenii, dicţionarul cunoaște nouă ediţii succesive (I-1896, II-1908, 

III-1914, IV-1922, V-1925, VI-1929, VIII-1939, IX-1943), cea de a VII-a ediţie nu a 

putut fi datată cu exactitate, deoarece nu pe toate ediţiile era indicat anul apariţiei. 

În 1947 cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la apariţia primei ediţii și a 13 ani de la 

moartea autorului, dicţionarul apare într-o ediţie nouă, numită definitivă, comple-

tată și revizuită de fratele autorului Constantin Şăineanu. Reeditarea dicționarului 

a fost convenită cu autorul cu un an înainte de moartea sa, iar în toți acești ani 

Constantin Şăineanu a adunat material pentru reeditare. Acestă ediţie are 1 172 de 

pagini, conţine cca 40 000 cuvinte, fiind mai bogată decît toate ediţiile precedente. 

Biblioteca Ştiințifică USARB, deține două dintre edițiile menționate mai sus, 

ediția a III-a din 1914 și ediția a V-a din 1925, ambele localizate în colecția de carte 

rară a Bibliotecii.

Șaineanu, Lazăr. Dicţionar universal al 

limbii române : Ortografia Acad. Române / Lazăr 

Şaineanu. – Craiova: Ed. Samitca. – 1914. – 1014 

p. + 4 f. xerocop. Șăineanu, Lazăr. Dicţionar 

universal al limbii române / Lazăr Şăineanu. – 

București: Ed. Scrisul românesc. – 1925, XLVII. 

– 862 p.

21

Colloquia Bibliothecariorum

---

Aceste merite incontestabile, ce i-au asigurat Dicţionarului universal al limbii 

române o binemeritată utilitate socială și culturală în trecut, au constituit și punctul 

de plecare pentru repunerea lui în circulaţie astăzi. Astfel, un secol mai tîrziu, în 

1995-1996, de către un grup de lexicografi români, se reeditează o altă ediţie re-

văzută, adăugită și actualizată, care apare în cinci volume la Iași la editura MYDO 

CENTER, urmat de alte două ediţii una în 1997 în două volume și alta în 1998 

într-un singur volum, cel din urmă tipărit la editura Litera din Chișinău. Autorii 

elaborează aceaste ediţii, bazîndu-se pe ediţiile anterioare, modificat, completat și 

corectat în conformitate cu cerinţele societăţii și culturii românești și cu progresele 

lexicografiei, astfel încît să devină util contemporanilor noștri, cel puţin în măsura 

în care, ediţiile iniţiale erau de folos contemporanilor autorului. Forma actualizată 

a Dicţionarului universal al limbii române cuprinde articolele de vocabular general 

și articolele enciclopedice. Pentru aducerea la zi a informaţiei din acest ultim sec-

tor, au fost consultate principalele sinteze de istorie și geografie existente, precum 

și ediţiile recente ale marilor enciclopedii ale lumii. Pe baza lor, au fost consemnate 

toate modificările intervenite în geografia politică, a fost completată lista personali-

tăţilor știinţifice, politice, culturale și artistice, a sărbătorilor religioase, a curentelor 

filozofice, artistice sau confesionale. Toate articolele noi sînt marcate prin asterisc 

(*). Criteriile lui Şăineanu au fost respectate și de data aceasta, fiind consemnate 

numai personalităţile românești dispărute.[3] 

Șăineanu, Lazăr. Dicţionar 

universal al limbii române : 5 vol. / 

Lazăr Şăineanu ; ed. rev. și adăugită 

de A. Dobrescu [et el.]. – Iași : Ed. 

Mydo center, 1995-1996. – Vol 1-5

Șăineanu, Lazăr. Dicţionar universal 

al limbii române : 77 000 de articole / 

Lazăr Şăineanu ; coord. A. Dobrescu ; ed. 

rev. și adăugită de A. Dobrescu, I. Oprea, 

C.-G. Pamfil [et al.]. – Ch. : Litera, 1998. 

– 1362 p. - (Mari dicţionare ale limbii 

române). – ISBN 9975-74-082-0

Actualizarea și completarea dicţionarului lui Şăineanu cu sprijinul dicţio-

narelor de mai tîrziu nu este altceva decît un firesc reflex al recunoștinţei faţă de 

ilustrul lingvist, cu atît mai mult că toate ediţiile de pînă acum erau semnate cu 

numele lui L. Şăineanu. 

În sec. XXI, respectînd modelul promovat de Lazăr Şăinenau, este publi-

cat  Noului Dicţionar Universal al Limbii române, semnat de Ioana Oprea, Car-

men-Gabriela Panfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, apărut la Litera Internaţional 

în trei ediţii consecutive (2006-2009) și Dicţionar Universal Ilustrat al Limbii româ-

ne, în 12 volume, semnat de același grup de autori, la editura Litera Internaţional, 

în 2010. Cu toate că lucrînd asupra acestor ediţii, autorii păstrează modelul lexico-

grafic al lui Şăineanu, totuși ele diferă de original, în primul rînd, autorii nu mai 

includ în paginile noilor ediţii partea enciclopedică, și completează vocabularul cu 

22

Colloquia Bibliothecariorum

---

noi cuvinte și ilustraţii. Şi pentru a-și asuma imperfecţiunile și posibilele greșeli din 

noile ediţii, de a evidenţia metoda de lucru a editorilor și a evita orice confuzie între 

cititori, autorii refuză să înscrie pe copertă numele lui L. Şăineanu, dar s-au străduit 

să păstreze și să urmeze concepţia lui Şăineanu, evitînd, pe cît posibil, alterarea 

spiritului în care a fost realizat dicţionarul acestuia. [4]

  Noul Dicționar Universal al Limbii 

Române / Ioan Oprea, Carmen-

Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria 

Zăstroiu. – Ed. a 2-a. – București : 

Litera Intern., 2006. – 1676 p. – ISBN 

973-675-307-7; ISBN 978-973-675-

307-7

    Dicționar universal ilustrat al limbii 

române : 12 vol. / Ioan Oprea, Carmen-

Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria 

Zăstroiu ; ed. : Anatol Vidrașcu ; red.: 

Maria Onofraș. – Ed. a 4-a rev. și ad. 

– București : Litera Intern. ; Jurnalul 

Naţ., 2010. – Vol. 1-12. – ISBN 978-

973-675-945-1

Lazăr Şăineanu, în pofida greutăților, a realizat printre primii un dicționar 

complet al limbii române, care a slujit ca model pentru alţi lexicografi, și amplu 

valorificat de întreaga lexicografie românească. Datorită calităților sale, dar și a nu-

meroaselor ediţii, a fost una dintre cele mai utilizate opere lexicografice românești, 

nelipsind, decenii de-a rîndul, din bibliotecile multor categorii de cititori.

Referințe bibliografice:

1.  DATCU, Iordan. Lazăr Şăinenau. In: România literară. 2009, nr 15 [on-line] 

[citat 21 febr. 2016]. Disponibil: 

http://www.romlit.ro/lazr_ineanu

 

2.  LASZLO, Alexandru. Un savant călcat în picioare. In: Tribuna : rev. de 

cultură. 2008, nr 151, p. 10 ; 

http://www.revistatribuna.ro/wp-content/

uploads/2013/12/151.pdf

 ; 2009, nr 152, pp. 10-11 ; 

http://www.revistatribuna.

ro/wp-content/uploads/2013/12/152.pdf

 

3.  Notă asupra ediției. In: Șăinenau, Lazăr. Dicționarul universal al limbii 

române. Vol I. : Enciclopedie. Iași : Mydo Center, 1995, pp. 3-4. ISBN 973-

96127-2-5

4.  Prefaţă. In: Oprea, Ioan et.al. Noul Dicţionar Universal al Limbii Române. 

București, Ch. : Litera Intern, 2006, pp. 7-9.

23

Colloquia Bibliothecariorum